Etichetă: Ştiri creştine

Cine îl vede astăzi pe Jordan Hodges la amvonul bisericii, predicând despre acceptarea şi iertarea tuturor oamenilor care aleg să îşi predea viaţa lui Dumnezeu, cu greu poate să înţeleagă cum era viaţa sa în urmă cu doar cinci ani. Hodges era pe atunci un dependent de metamfetamină care se lupta cu umbrele trecutului, cu poliţia şi chiar şi cu Dumnezeu.

 

După o copilărie marcată de un tată abuziv, despre care a aflat ulterior că îi este tată vitreg, divorţul părinţilor şi găsirea tatălui biologic, care era alcoolic, Jordan Hodges şi-a făcut prieteni care trăiau acelaşi coşmar ca şi el. Ulterior, a început să consume şi să facă trafic de droguri şi să participe la ritualuri oculte.

 

Referindu-se la prima dată când a intrat într-o biserică, pastorul se descrie ca personificarea răului şi păcatului. Era înfricoşător, periculos, dar şi neliniştit şi confuz. Credea că Dumnezeu nu există şi a plecat aşa cum venise, fără ca cineva să îndrăznească să se apropie de el. De fapt, pastorul povesteşte că a revenit în biserică de şapte ori, chiar şi în închisoare, când a decis să devină creştin, dar lupta sa a fost una foarte grea.

 

„Tinerii ca mine vin cu multe poveri – au făcut lucruri grave, oribile, întunecate, care îi trag în jos atunci când încearcă să devină creştini”, explică pastorul, din proprie experienţă, într-un interviu pentru Charisma News.

 

El a mai spus că astăzi creştinii nu înţeleg că noii convertiţi nu sunt schimbaţi instantaneu şi nu sunt eliberaţi de toate viciile trecutului, chiar dacă se străduiesc. „Aceştia vor fi tentaţi să cedeze ispitelor, dar este important ca ei să facă parte dintr-o familie creştină, a bisericii, care să fie dispusă să creadă în ei, să îi cheme şi să-i încurajeze, până ce ei sunt capabili să stea pe propriile picioare”, a concluzionat el.

http://www.semneletimpului.ro/

Teresa Neumann, Breaking Christian News: În noiembrie 2013, Greg Kernaghan, un scriitor pentru Mobilizare Operaţională Internaţională, a călătorit în Orientul Mijlociu intervievând şi înregistrând mărturii ale muncitorilor creştini din acele zone. Atenţie: numele şi unele locuri pe care dumnealui le menţionează au fost schimbate pentru a proteja creştinii de persecuţie.

Kernaghan scrie: “Se aude despre femei şi familii întregi care vin la Cristos, ceea ce e semnificativ. În mod normal, ştim despre oameni individuali, dar, deoarece cultura pune atât de multă importanţă pe unitatea familiei, acesta este un pas major. O fată scrie imnuri religioase şi le publică pe Internet. Acesta a fost locul în care învăţase despre Cristos şi îi întâlnise pe lucrători, deşi ea mai întâlnise alţi creştini în faţă. Două dintre surorile ei, de asemenea, cred în Cristos. De-a lungul ţării, un bahrain este înzestrat cu talentul de a cânta la instrumente arabe locale. El pune versurile imnurilor pe muzică şi le postează pe Youtube.”

O altă poveste spusă lui Kernaghan este despre doi muncitori “care mergeau pe lângă o cafenea din Europa. Cinci arabi i-au invitat să li se alăture. Dumnezeu L-a îndemnat pe unul din muncitori, un saudit – al cărui dialect era imediat recunoscut şi, deci, o surpriză pentru cei cinci – pentru a le împărtăşi mărturia vieţii lui. Ascultătorii au întrebat: “Nu ţi-e teamă că din cauza acestei mărturii vei suferi consecinţe în ţara ta?” El a răspuns: “Nu, pentru că sunt împăcat cu Dumnezeu şi ştiu unde îmi voi petrece veşnicia.” Pe măsură ce continua să vorbească, unul dintre ascultători, de asemenea saudit, a început să verse lacrimi. Timpul lor de discuţie s-a încheiat cu rugăciunea muncitorilor pentru cei cinci oameni. “În următoarea zi l-au întâlnit pe unul din saudiţi, care a spus: ‘În timp ce vorbeaţi ieri, am simţit înlăuntrul meu o pace adevărată pentru prima oară.’ El le-a cerut material pentru a le distribui şi celorlalţi patru prieteni.

“În timp ce muncitorii erau în discuţie, pe stradă, cu un alt arab”, notează Kernaghan, “o femeie iraniancă s-a apropiat de ei – şocant – şi a spus: “Trebuie să asculţi de acest om; el vorbeşte adevărul. Sunt o iraniancă şi am fost nu doar musulmancă, dar şi membră a unei familii teroriste. Iisus a apărut într-un vis în faţa mea şi mi-a schimbat viaţa. Nu pierde şansa asta!” Acest lucru l-a făcut pe om să mediteze şi să îşi pună întrebări interioare; la scurt timp după aceea s-a întors la Cristos.”

 – Stiri Crestine.ro

Câţiva misionari din cadrul asociaţiei Gospel for Asia au dăruit unei colonii de leproşi din Asia atât ajutoare materiale, cât şi dragoste, noteazăcharismanews.net.

 

În ciuda prejudecăţilor de care este înconjurată comunitatea de leproşi din Asia, câţiva misionari şi lideri religioşi au vizitat-o zilele trecute. Misionarii le-au oferit bolnavilor nu doar pachete de mâncare şi pături, ci şi cuvinte de încurajare, încercând să îi ajute să înțeleagă și să simtă și ei dragostea pe care o dă Dumnezeu.

 

Lepra este încă o boală foarte temută, deoarece ea implică nu numai suferinţă fizică, ci şi marginalizare din punct de vedere social. Ea poate fi transmisă printr-un simplu contact cu cel bolnav, ceea ce întăreşte ideea că persoanele care suferă de această boală trebuie izolate.

 

Gospel for Asia, împreună cu pastorul Jiva au înființat o biserică de leproși, în care misionarii încearcă să-i îndrume pe bolnavi la Christos pentru împlinirea nevoilor spirituale și emoționale. La scurt timp după venirea misionarilor în zona respectivă, ei au realizat că acești oameni excluși din societate mai au și alte nevoi urgente. Cel mai important lucru de care aveau neapărată nevoie erau îngrijirile medicale, cineva care să le curețe rănile pentru a nu se ajunge la infecții și apoi la amputări. Apoi, fiindcă bolnavii aveau nevoie de încălțăminte specială (deoarece în majoritatea cazurilor li se deformează picioarele), misionarii au deschis o mică fabrică de încălțăminte.

 

Prin generozitatea de care au dat dovadă acești misionari, bolnavii au început să înțeleagă că Dumnezeu îi iubește și îi acceptă așa cum sunt. La început comunitatea înființată de Gospel for Asia era compusă doar din câțiva suferinzi, dar cu timpul au ajuns să fie 220 de participanți la serviciile de cult. În prezent, comunitatea de leproși are propria biserică construită cu ajutorul misionarilor și al locuitorilor din zonele apropiate. Numărul celor care frecventează biserica crește în continuare, iar atmosfera care se creează în lăcașul de cult este atât de înălțătoare, încât nici măcar o boală precum lepra nu o poate mânji, relateazăcharismanews.net.

Săpăturile arheologice desfăşurate în oraşul Abel Bet Maaca (Israel) au scos la iveală o comoară antică, cu o vechime de 3.200 de ani, alcătuită din lingouri de argint şi bijuterii.

Orasul antic este menţionat de patru ori în Vechiul Testament din Biblie. Potrivit Scripturii, în 1 Împărați 15, versetul 29, se vorbeşte despre un asediu al asirienilor asupra evreilor: „Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileia, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.”

Obiectele au fost descoperite într-un ulcior de lut şi se crede că fuseseră obiecte de schimb în scop comercial înainte de apariţia banilor. Ceea ce rămâne neclar este plasarea ulciorului la vedere şi nu ascunderea lor într-o firidă, aşa cum ar fi fost normal. De asemenea, nu se cunoaşte motivul pentru care proprietarii nu s-au întors să revendice obiectele de valoare.

Ceea ce se ştie însă este că descoperirea este una cu o „semnificaţie biblică”, după cum afirmă arheologul Robert Mullins, care a descoperit artefactele. Este posibil ca oraşul să fi fost o cetate de scăpare pentru evrei. De aceea, obiectele rămase în urmă ar fi martorul unei cuceriri a oraşului de către armata asiriană, episod al cărui martor stă o inscripţie pe o rămăşiţă a porţii oraşului, descoperită tot recent.

În prezent, echipa de arheologi continuă excavările pentru a afla mai multe informaţii legate de cei care au locuit ultima dată în regiune, se arată în comunicatul de presă.

Dacă Europa este în fierbere din punct de vedere politic, nici SUA nu navighează în ape mai liniștite. Atacurile împotriva Administrației Obama continuă să se întețească, având un substrat religios. Recent, Ben Carson, unul dintre cei mai aprigi contestatari ai președintelui american, a făcut un apel de rezistență în fața deciziilor politice mizând pe valorile creștine.

Ben Carson s-a impus în plan mediatic în primul rând prin strălucita sa carieră de neurochirurg, fiind considerat unul dintre cei mai celebri medici din lume. Separarea cu succes a doi gemeni siamezi uniți la cap — o premieră mondială — a atras atenția presei. A primit de 27 de ori titlul de doctor honoris causa și Medalia Libertății, cea mai mare distincție americană acordată unui civil. Publicului român a devenit cunoscut prin cărțile sale,filmul despre viața sa sau, mai recent, prin interviuri acordate posturilor românești de televiziuneAntena 3 și Speranța TV.

Carson în arena politică

În ultimul timp însă, Ben Carson și-a asumat discursuri extrem de critice la adresa președintelui american. Cu ocazia Micului Dejun cu Rugăciune din 2013, Carson a atacat noţiunea de „corectitudine politică”, acesta fiind un moment important care a determinat creșterea notorietății sale, unii neezitând să considere că viitorulcandidat prezidențial a apărut la orizont.

Cea mai recentă intervenție publică a neurochirurgului fost cu ocazia Convenției Naționale Anuale a Rețelelor Religioase din Nashville, Carson discutând împreună cu Eric Metaxas, un alt oponent al lui Obama, informează Religion Today. În fața a peste 1.000 de comunicatori, Carson le-a cerut cetățenilor americani să păstreze valorile iudeo-creștine înrădăcinate în istoria națiunii: „Acestea sunt lucruri pe care nu trebuie să le abandonăm de dragul „corectitudinii politice” sau doar pentru a fi ca toți ceilalți”. De ce? Fiindcă „noi nu suntem ca oricine altcineva. Aceasta este o națiune de excepție. Lumea s-a schimbat dramatic după apariția Statelor Unite ale Americii”, a continuat Carson.

Observațiile sale nu s-au limitat doar la aspecte specifice discursului motivațional. Realizând că există o disensiune chiar între creștinii americani, a făcut apel la unitate pentru a opune rezistență noii traiectorii pe care înaintează națiunea americană. „Chiar acum America este ca o navă care este pe cale de a se apropia de cascada Niagara și toată lumea este în pericol de moarte. Avem însă oameni care se uită peste bord și spun că avem o lipitoare pe una din părțile corăbiei. Uitați de lipitoare. Să întoarcem mai întâi vaporul. Apoi putem vorbi și despre lipitori. Avem nevoie să ne uităm la problemele majore și nu ne mai putem permite să fim divizați în probleme minore, în privința cărora întotdeauna vor fi diferențe de opinie.”

De la Gestapo-ul german la Rusia ortodoxă a lui Putin

Ultimele declarații ale medicului american vin pe fondul unei intensificări a opoziției față de deciziile Administrației Obama. Principala acuzație care le subsumează pe toate celelalte constă în faptul că națiunea americană s-a îndepărtat de Dumnezeu în urma deciziilor luate de Obama în privința homosexualității, celebrei Obamacare, precum și filosofiei de viață ce se ascunde în spatele „corectitudinii politice”.

Poate părea ciudat în contextul actual al evenimentelor din Europa să fie oferită ca model Rusia lui Putin, însă, în urmă cu o lună, Carson l-a lăudat pe președintele rus pentru politicile sale sociale ultraconservatoare. Într-un interviu acordat Fox News, a afirmat că Rusia și-a câștigat „prestigiu și influență în întreaga lume, în timp ce noi o pierdem pe a noastră”, a spus Carson. Poate că cea mai radicală declarație din interviu este recunoașterea faptului că Putin are dreptate atunci când acuză America că a rămas fără Dumnezeu.

Acuzațiile lui Carson nu s-au limitat doar la a comenta deciziile politice ale președintelui american. Pe fond, atacurile sale sunt chiar mult mai grave, acuzând într-un interviu acordat WND oficialii din jurul lui Obama ca fiind „corupți” și acționând „ca Gestapo”.

Lumea din care creștinul nu poate lipsi

Evoluția evenimentelor de pe scena politică americană pot părea ciudate privitorului român. Atacurile verbale cu substrat creștin sunt străine spiritului românesc. America însă s-a construit mizând pe valorile religioase transferate și în arena politică. Este evident faptul că asistăm la o radicalizare a taberelor. Ben Carson este doar una dintre vocile „acide” din spațiul public. Mesajele sale pot fi considerate de unii prea radicale, însă tăcerea ar fi preferabilă?

Atitudinea lui Carson ar putea genera reflecții inclusiv celor care utilizează argumente religioase ca justificare pentru a se menține departe de marasmul politic. Obișnuiți cu tăcerea în fața comunismului, în România nu s-a dezvoltat o cultură a rezistenței bazate pe valori. Nici bisericile creștine, în general, nu au făcut față tăvălugului comunist. Reduse la noncombat, au găsit și justificări pentru aceasta. Iar urmările le resimțim până astăzi. Vocea creștină nu prea este auzită. Iar apelul la unitate în jurul problemelor „mari”, lipsește cu desăvârșire. Suntem departe de spiritul american și departe, ar spune unii, de identificarea unor soluții viabile.

Pasivitatea în numele creștinismului poate fi recomandabilă pentru mulți, însă nu și utilă. Nu „evadarea” din lume este idealul, ci, așa cum spune Mircea Platon, să ne obișnuim să trăim cu odublă cetățenie. În opinia sa, creștinii nu pot „lipsi motivat”, nu pot absenta refugiindu-se în rugăciune, ci trebuie să fie o prezență care responsabilizează și transformă lumea. Pentru a ajunge la acest deziderat ar trebui să înțelegem că nu supunerea față de autorități reprezintă cea mai mare virtute, ci transfigurarea mediului politic care generează și întreține răul. Indiferent de prețul care trebuie plătit pentru ca vocea să fie auzită.