Oare când vom vedea aşa ceva şi în România???

Senatorii din Paraguay au primit joi, 18 octombrie 2013, vizita predicatorului şi oratorului motivațional Nick Vujicic, în timpul unei sesiuni ordinare. La sfârşitul mesajului, a cerut legislatorilor să îngenuncheze, să ceară ajutorul lui Dumnezeu şi iertare pentru păcatele comise.

Australianul Nick Vujicic a sosit în Paraguay pentru a transmite un mesaj pozitiv de ajutor şi de credinţă creştină. Este vorba de un predicator creştin evanghelic şi lider devoţional care s-a făcut cunoscut la vârsta de douăzeci şi cinci de ani datorită show-ului lui Oprah Winfrey şi prin scurtmetrajul „Circul fluturilor”. S-a născut fără mâini şi fără picioare şi, cu toate acestea, duce o viaţă foarte intensă nu numai pentru a-şi depăşi infirmităţile, ci prin a se simţi realizat; pentru care este fundamentală credinţa lui în Isus. Realizează constant turnee prin toată lumea pentru a relata propria lui experienţă de viaţă ,ducând mesaje de motivaţie şi autodepăşire. Este căsătorit şi are un copil.

Vujicic, în vârstă de treizeci de ani, rezident în Statele Unite, a reunit aproximativ cincisprezece mii de persoane într-un Templu evanghelic aparţinând Centrului Familiar de Închinare din Asuncion, în seara de miercuri, loc frecventat şi de unii parlamentari. A impactat stilul său de viaţă şi perseverenţa de a merge înainte cu dificultăţile pe care le are datorită infirmităţilor, precum şi dragostea lui pentru Isus.

Joi, Vuijcic s-a prezentat la sediul Congresului pentru a prezenta un mesaj în faţa Camerei Superioare a Parlamentului. Pentru a-şi încheia alocuţiunea, a cerut senatorilor să îngenuncheze şi să se roage: „Eu vreau să vă cer acum ca noi toţi să ne rugăm lui Dumnezeu. Să cerem iertare pentru păcatele noastre şi ale întregii naţiuni. Noi toţi care credem că avem nevoie de Dumnezeu ,şi dacă dumneavoastră doriţi, vă rog să îngenuncheaţi şi să ne rugăm”.   

La acestă cerere, majoritatea parlamentarilor s-au ridicat şi s-au plecat pe genunchi pentru rugăciune. Unii, folosindu-şi libertatea de opinie, au optat ca să rămână pe locurile lor; alţii şi-au înclinat doar capul, rugându-se şi alţii s-au arătat foarte deranjaţi  de această situaţie.

„Doamne Isuse, Îţi mulţumim pentru această frumoasă naţiune, Îţi mulţumim pentru acest Congres şi Te rugăm să ne umplii de pace şi bucurie”, a început Vujicic, după care a cerut binecuvântarea Domnului pentru familiile senatorilor, pentru toate familiile din țară și pentru noua generație, precum și ajutor pentru liderii politici.

„Îţi predăm această naţiune în mâinile Tale, iartă-ne păcatele şi vindecă această ţară. Mulţumim, Doamne, pentru că Tu ne iubeşti şi eşti cu noi. Îţi cerem să conduci Tu acest Senat şi acest Guvern, să binecuvântezi preşedintele şi pe fiecare dintre cei care fac legile în ţara aceasta, și a încheiat rugându-se pentru cei din parlament care nu-L cunosc pe Dumnezeu, să aibă oportunitatea să-L cunoască. După aceasta, ședința Parlamentului a continuat în sesiune ordinară.

Prezența lui Vujcic a deranjat pe unii senatori precum Carlos Galaverna, care s-a arătat indignat de faptul că cei mai mulți au îngenuncheat ca să se roage. La reluarea ședinței, a solicitat președintelui camerei, Julio Velazquez, partener de partid, să nu se mai repete fapte de acest fel. „Constituția din Paraguay stabilește „statul laic”, drept urmare nu se pot oficia slujbe religioase în instituțiile statului”.

Preluat din Protestante Digital 

Pentru Știri Creştine – Beni Drădici, Spania

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Parlamentul din Paraguay, în genunchi la rugăciune – Stiri Crestine.ro

“Sunt unul dintre cei care a avut totul în viață: bani, femei, faimă. Dar atâta timp cât Dumnezeu lipsea din inima mea, eu eram un bărbat neliniștit, nesatisfăcut, plin de îndoieli și niciodată fericit. Când cineva Îl cunoaște pe Isus, se simte o nouă făptură, o persoană ce în sfârșit a găsit o nouă viață.”

Așa începe ultima carte scrisă de Nicola Legrottaglie, intitulată „Il mio amico Gesu – perche il Vangelo ha cambiato la mia vita” (Prietenul meu Isus – pentru că Evanghelia mi-a schimbat viața).

S-a născut în anul 1976 în Gioia del Colle, provincia de Bari – Italia. Și-a început cariera de fotbalist în anul 1994 la Bari. A ajuns ca să joace la echipe de renume precum Juventus Torino și AC Milan, iar la echipa națională a Italiei a fost selecționat de şaisprezece ori. În prezent joacă la Catania, fiind de fapt spre sfârșitul carierei sportive. Într-un cuvânt, privind doar cele două echipe celebre la care a jucat, am putea spune că ar fi putut avea totul ca să fie fericit în viață. Și totuși ceva îi lipsea acestui sportiv de performanță. “Până la vârsta de 28 de ani am dus o viață greșită. Citind Biblia, pas cu pas, simțeam că îmi umplea golul din interior. Ieșeam cu prietenii, mergeam la chefuri, mă întorceam târziu, dar odată ce ajungeam acasă, mă întrebam cu ce rămâneam din noaptea aceasta. Juve a împlinit visul vieții mele, am muncit din greu toată viața mea pentru a ajunge acolo și totuși mă simțeam gol și singur. Cred că nu L-aș fi găsit pe Dumnezeu, dacă nu aș fi ajuns să beau paharul până la fund, să-i simt dizgustul și neîmplinirea. Am putut avea pe orice femeie și după ce o aveam, nu mă mai interesa deloc de ea și asta m-a făcut să mă simt murdar. Aș fi putu ca să mă căsătoresc cu femeia nepotrivită, și să avem copii care ar fi fost nefericiți, și acest lucru ar fi dat naștere la o altă nefericire. Îi mulțumesc Domnului că m-a ajutat. Isus a spus odată unei femei ce simțea și ea ca mine de altfel un gol profund în interiorul ei. „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:13-14).  Isus mi-a umplut golul din inima mea până la punctul că în ultimii ani am început să dau și altora”.

Ocazia s-a ivit în anul 2005 când juca la Juventus. Unul dintre colegii lui, un jucător din Paraguay, pe nume Tomas Guzman, care era un creștin autentic, a fost cel care l-a condus pe Legrottaglie spre Hristos. “Dumnezeu mi-a pus în cale pe acest frate drag, pentru propriul meu bine. Aveam nevoie de cineva din anturajul meu care să mă ajute să mă apropii de Dumnezeu.”

Cei mai mulți nu l-au înțeles, fie că erau colegi sau erau ziariști. Fiind un bun jucător, firește că era sub privirile permanente ale presei, dar ori de câte ori era invitat în fața unui microfon, nu s-a ferit să dea socoteală de noua lui viață și de experiența pe care a avut-o cu Hristos. Unii ziariști mai cârcotași încercau chiar să sugereze că el ar fi de fapt victima unor experiențe mistice oculte. Odată, la o astfel de întrebare, Legrottaglie răspundea: “Nu a fost deloc ceva mistic. A fost doar o căutare, o căutare sinceră. Când ajungi la punctul din viață cînd realizezi că ai atâtea întrebări fără răspuns, atunci vei începe să cauți răspunsuri. Așa că a fost doar o căutare, nu am văzut nimic mistic, nu am văzut nicio lumină, nicio imagine, nu am văzut nimic. Am văzut doar inima mea plină de durere, o inimă ce căuta ceva adevărat pentru a înțelege adevărata motivație pentru a trăi. Această investigație m-a condus la o cunoaștere adevărată și sinceră de ceva adevărat, de Isus, ce era acolo, care există.”

Noua lui viață pe care a găsit-o cu Hristos l-a transformat într-un credincios veritabil și un slujitor fervent în câmpul Evangheliei. A pus pe picioare o organizație misionară Mission Paradise, care are drept scop predicarea Evangheliei prin organizarea de întruniri în diverse locuri din Italia cât și prin intermediul televiziunii. “Astăzi îmi dau seama că adevăratul creștinism este o formă de viață. În fiecare dimineață mă trezesc și realizez că posed această minunată relație cu Isus, Domnul vieții mele. Aș putea să spun că, de când L-am cunoscut pe Isus, a început de fapt viața mea, totul de dinainte nu valorează nimic. Și tocmai aceasta vreau să scot în evidență prin mărturia mea. Cine este Isus pentru mine? Totul. Am început să învăț a trăi cu adevărat, datorită Domnului Isus, El este modelul, punctul de referință pentru tot ce fac și pentru tot ce vorbesc.”

De asemenea, s-a dovedit a fi și un prolific scriitor. Până în prezent a scris și publicat patru cărți. Pe lângă titlul pe care l-am amintit mai sus, a mai scris și “Ho fatto una promesa – perche la fede ha cambiato la mia vita” (Eu am făcut o promisiune – deoarece credința mi-a schimbat viața) în care își descrie propria lui convertire; “Cento volte tanto – con la fede vivo meglio” (Mai bine de o sută de ori – prin credință trăiesc mai bine) în care tratează probleme relaționate cu credința în Dumnezeu precum castitatea și anumite probleme etice cum este avortul, introducerea pilulei RU 486 (pilula de a doua zi) și vedetismul în sport, căruia nu se sfiește să-i dedice critici. “Mi-am dat seama, în timp ce creșteam spiritual, că în fotbal nu există loc pentru Dumnezeu și mai ales există foarte puțin curaj de a face un pas în față și a spune ceea ce gândești cu adevărat. Este mai comod să fii și tu ca ceilalți, pentru a evita probleme și să nu fii ridiculizat.”

A treia carte este “L´Amore vince tuto – la fede spalanca il mio cuore ogni giorno di piu” (Dragostea învinge total – credința îmi deschide inima zilnic) în care tratează problema dragostei superficiale și apoi a dragostei profunde atunci când Îl întâlnești pe Hristos. Nu ocolește nici probleme sensibile cum ar fi familia “modernă”, avortul, eutanasia și comportamentul homosexual, toate fiind tratate dintr-o perspectivă biblică foarte strictă. “Acum câțiva ani, dacă vorbeai de Nicola Legrottaglie, nu puteai să nu asociezi cuvântul “dragoste” cu o defilare de fete frumoase, rezultatul unor cuceriri, nopți de petreceri sau povestiri amoroase. După ce m-am întâlnit cu Isus, am început să experimentez adevărata DRAGOSTE. A fost un proces gradual ce-l transforma pe jucătorul de la Juventus și l-a dus să descopere că dragostea este destinul tuturor oamenilor: fiecare dintre noi este în realitate rezultatul unui mare proiect de  dragoste gândit de Dumnezeu Însuși încă de la început. Nimeni nu poate trăi fără să iubească și fără să fie iubit.” 

A trebuit de multe ori să se confrunte cu potrivnici, în special colegii lui fotbaliști, care și ei se considerau religioși. “Isus a demonstrat că este Dumnezeu când a declarat că El ne iubește și apoi și-a arătat dragostea dându-Şi viața pentru copiii Lui. Harul Său, care este un tezaur, ne convertește în făpturi noi și numai atunci depășim acel statut exterior și steril de membru într-o anumită biserică, în care trăiesc atâția falși creștini. Pocăința este începutul. Pentru a fi eliberați de păcat trebuie să ne schimbăm prima dată mintea noastră și să părăsim vechiul mod de a gândi. Trebuie să învățăm să ne rugăm nu cu anumite formule, ci cu o atitudine a inimii. Dumnezeu nu are nepoți, El are doar fii.”

Nicola Legrottaglie face parte și din organizația Atleții lui Hristos, organizație ce grupează majoritatea sportivilor de performanță din lume de credință creștină evanghelică, alături de sportivi precum Kaka Izecson, Radamel Falcao, Juan Carlos Valeron, Marco Senna, Ricardo Oliveira sau George Foreman. Conform profilului personal de pe Wikipedia, Nicola Legrottaglie este considerat ca fiind unul dintre cei mai religioși sportivi din Italia, citând Biblia ca fiind cartea lui favorită și care l-a ajutat să redescopere bucuria de a trăi și dragostea pentru aproapele său. În anul 2012 a primit premiul ECMM pentru etică în fotbal, acordat de către COEMM (Comitetul de etică pentru o lume mai bună).     

 Pentru Știri Creștine – Beni Drădici (Spania)

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Nicola Legrottaglie – fotbalistul din „Il Calcio” căruia nu-i este rușine de Evanghelia lui Hristos – Stiri Crestine.ro

 

„Cum poate China pretinde că permite libertatea religioasă atunci când închinarea cu alți credincioși în propria casă presupune a risca un raid al poliției? Este de neconceput”. Această declarație a reprezentantului organizației International Christian Concern pentru China a fost făcută în contextul persecuțiilor la care sunt supuși creștinii care se adună în biserici mici, în casele credincioșilor.

 

Un val recent de atacuri împotriva creștinilor și bisericilor de casă din China evidențiază obiceiul consecvent al acestei țări de a-i persecuta pe creștini, chiar cu prețul reputației internaționale, informează Religion Today.

 

Astfel, un raport al International Christian Concern, o organizație cu sediul la Washington al cărei scop este să îi ajute pe creștinii persecutați de pretutindeni, a semnalat mai multe cazuri recente de persecuție în China. De exemplu, un grup decreștini din orașul Lingao, provincia Hainan, au fost bătuți atunci când au încercat să împiedice deschiderea unui șantier de construcții pe un teren unde ar fi trebuit să fie amplasată o biserică creștină. Mai mulți copii și persoane în vârstă au fost rănite, iar două femei au ajuns în comă ca urmare a represaliilor.

 

Li Shuangping, un lider de biserică de casă a fost răpit și bătut de către agenți ai administrației publice locale, iar în Zhengzhou, capitala provinciei Henan, vandali necunoscuți au blocat intrarea în biserica creștină cu tone de moloz și piatră, forțând închiderea bisericii.

 

Situația este cu atât mai gravă cu cât autoritățile locale rămân pasive, indiferente și chiar vinovate de multe ori. În această privință, Ryan Morgan, reprezentantul International Christian Concern pentru China, a declarat că „în China, creștinii continuă să se confrunte cu hărțuire, intimidare, agresiune și chiar răpire ordonate de autoritățile locale, care nu par să fie prea îngrijorate de faptul că vor suferi consecințe pentru acțiunile lor”.

 

Aparent, creștinii sunt liberi să-și exprime credința, în anumite regiuni ale țării, însă imaginea de ansamblu indică o agravare a persecuției. Conform raportului anual al ChinaAid, un ONG texan cu profil creștin, numărul incidentelor violente a crescut îngrijorător, fiind cu 131,8% mai multe decât anul trecut. În plus, autorităţile fac presiuni tot mai mari asupra credincioşilor creştini pentru a se înscrie în organizaţii creştine care au aprobarea statului, dar acestea sunt foarte mult controlate de autorităţi. Astfel, un procent estimat de 20 de milioane de creștini fac parte din Mișcarea Three-Self Patriotic, aflată sub control guvernamental, în timp ce majoritatea creștinilor se întrunesc în biserici neînregistrate oficial, în casele oamenilor, și nu în bisericile oficiale recunoscute sau autorizate de stat.

 

Se estimează că în China locuiesc circa 130 de milioane de creștini, deși statul preferă numărul oficial de 67 de milioane. Unele voci spun chiar că în fiecare zi au loc 10.000 de convertiri la creștinism. Sunt jurnaliști care apreciază că după 60 de ani de persecuție, creștinismul a devenit cea mai numeroasă religie din China. Aceste modificări de ordin religios pot explica atitudinea agresivă a autorităților locale din China confruntați cu fenomenul creșterii fără precedent a creștinismului în Extremul Orient.

 

Dincolo de aspectul religios al problemei, o abordare mai largă atestă faptul că în China se acționează în mod repetat în direcția încălcării drepturilor omului, chiar dacă există riscul de a fi deteriorată imaginea sa pe plan internațional. Evidențierea mediatică a acestei situații a fost ocazionată de înmânarea Premiului Nobel pentru disidentul chinez Liu Xiaobo, închis pentru 11 ani, din cauză că a redactat un manifest prin care face apel la libertatea de exprimare, conform AFP. Liu, în vârstă de 54 de ani, a primit premiul „pentru lupta sa îndelungată şi nonviolentă pentru drepturile fundamentale în China”, s-a menţionat atunci în motivaţia juriului.

http://www.semneletimpului.ro

Când fiica familiei Fowler și-a anulat nunta cu 40 de zile înainte de data stabilită, părinții au rămas cu banii plătiți și cu toate aranjamentele făcute.

 

Dar în loc să anuleze totul și oricum să piardă banii, au decis să schimbe lista invitaților, cu 200 de oameni ai străzii. „A fost o viziune”, a spus Carol Fowler despre ideea soțului ei. „S-a rugat pentru asta în timpul nopții și Dumnezeu l-a îndreptat spre direcția corectă”.

 

Soții Fowler au donat practic nunta organizației nonprofit Hosea Feed The Hungry, unde fiica lor lucrase ca voluntar când era mai mică. Organizația din Atlanta, SUA, oferă resurse și servicii oamenilor străzii.

 

Astfel, pe 15 septembrie, mai multe autobuze au transportat 200 de familii cu copii la locația de lux unde trebuia să se organizeze nunta. „Toate farfuriile au fost golite și nu a mai rămas nimic în plus. A fost o experiență care ne-a deschis ochii”, povestește Carol.

 

„Când te uiți la fețele celor care au participat la eveniment, arată ca mine și ca tine. Sunt familii muncitoare care dintr-un motiv sau altul au rămas fără un loc unde să stea şi trebuie să o ia de la început. A fost grozav. A fost foarte emoționant”, a declarat și Willie Fowler, pentru ABC News.

http://www.semneletimpului.ro

Pornind de la o carte, publicată în anii 90 şi intitulată „Biserica sănătoasă” (autor Peter Wagner), Chuck Lawless, doctor în teologie şi decan al şcolii misionare a celebrului Billy Graham a întocmit o listă a celor mai des întâlnite „boli” de care suferă bisericile contemporane.

 

Prima dintre acestea esteboala deconectării de comunitatea locală. Bisericile care au această boală nu cunosc comunitatea din care fac parte, nu cunosc nevoile reale şi nici nu pot interveni pentru a-şi ajuta vecinii. Credincioşii sunt preocupaţi să ajungă la biserică, să participe la slujbă şi să se întoarcă acasă cât mai repede.

 

A doua boală identificată de Lawless este „artrita metodologică„. Pe scurt, credincioşii sunt obişnuiţi să facă lucrurile într-un anumit fel şi orice schimbare este privită cu reticenţă. Riscul cu care se confruntă aceste biserici este stagnarea pentru o perioadă prea îndelungată, ceea ce o face dificil de schimbat chiar şi în aspectele ce necesită modificări semnificative ori urgente.

 

A treia boală se numeşte „sindromul iarba este mai verde dincolo de gard„. Acest sindrom este o boală a liderilor religioşi care urmăresc mai degrabă posturi şi responsabilităţi, dorind o poziţie cât mai bine văzută. Pericolul cu care se confruntă aceşti lideri este că eşuează în a cunoaşte şi rezolva problemele cu care se confruntă biserica sa.

 

O altă boală a bisericii a fost denumită „boala luptelor profesioniste„. Această boală este caracteristică unei biserici în care creştinii sunt ipocriţi, deoarece condamnă răul şi păcatele, dar ei sunt cei care le fac, pe ascuns, explică teologul.

 

A cincea afecţiune se numeşte „saturaţie de programe„. Aceste biserici au făcut un obicei din a organiza programe, pe care nu le duc la bun sfârşit sau pe care nu le continuă cu consecvenţă. Riscul este că o evaluare corectă nu poate fi făcută şi a investi într-un program bun este un demers dificil de urmat.

 

O boală caracteristică bisericilor imature este „maladia credinciosului aflat la început„. Credincioşii aceştia se pricep la evanghelizare, dar nu au o strategie pentru dezvoltarea credinţei celor noi.

 

La polul opus se află cei care cred că teologia este tot ceea ce contează, iar o biserică cu o teologie nebiblică nu poate fi una sănătoasă. Aceşti credincioşi consideră că predarea învăţăturilor biblice este necesară şi suficientă, dar aceasta face ca ei să devină mai degrabă elevi şi profesori decât creştini practicanţi.

 

A opta boală este „sindromul golului irecuperabil„. Atât laicii cât şi liderii religioşi care suferă de acest sindrom cred că biserica s-ar închide în cazul în care ei nu ar mai fi acolo. Aceşti membrii aroganţi nu îţi dau seama că biserica lui Dumnezeu are nevoie de El, nu de ei.

 

O altă boală este boala „vorbitului în somn”. Această biserică este anemică, nu are energie, cântă fără pasiune. Chiar şi predicarea este monotonă şi nu ar fi exclus ca membrii acestei biserici să fie văzuţi dormind pe scaune.

 

În fine, ultima boală este „miopia congregaţională„. Cu alte cuvinte, aceşti credincioşi îşi îndreaptă atenţia doar spre sine, nu au o viziune pentru viitor şi eşuază în a-şi da seama că direcţia în care merg va duce la declinul lor. Un exerciţiu de imaginaţie pentru următorii cinci ani va arăta că biserica nu va fi cu mult schimbată faţă de starea curentă.

http://www.semneletimpului.ro