Etichetă: Ştiri creştine

FENOMENUL TOFLEA – INVITATIE LA NUNTA MIELULUI

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

O comunitate marginalizată secole la rândul, își descoperă acum, la sfârșitul vremurilor, adevărata identitate în Hristos. Satul Toflea, situat în nordul județului Galați, aproape de granița cu județele Bacău, Vrancea și Vaslui, aparține de comuna Brăhășești. De pe unele hărți rutiere lipsește ca localitate și ca posibilități de acces. Este însă prezent pe harta spirituală a lui Dumnezeu.

În ultimii zece ani, planul divin pentru această zonă s-a derulat cu mare repeziciune. De la un nucleu de oameni ai rugăciunii, azi s-a ajuns la o biserică de 4000-5000 de credincioși. O biserică tot mai stabilă, cu creștere constantă. O decizie pentru Domnul la tofleni, mai mult chiar decât intrarea în apa botezului, este în aproape toate cazurile un punct de răscruce în viața fiecăruia dintre ei.

Foarte puțini se mai întorc la viața de dinainte, foarte puține decizii se iau emoțional. Toflenii îi au ca model de viață creștină pe vecinii lor, pe cei din casa lor, pe liderii spirituali ai satului, pe cei din primăria comunei… Marea majoritate experimentează aproape imediat puterea de restaurare, binecuvântările și dragostea lui Dumnezeu, lăsând în urmă, fără regrete, un mod de viață păcătos.

Biserica din Toflea este de tip penticostal, nu neapărat pentru că are un statut și o disciplină doctrinară preluată de la acest cult, ci în primul rând datorită deschiderii majore către lucrarea Duhului Sfânt.

În esență, iată ce se întâmplă de ani buni la Toflea:

  • o întoarcere masivă la Dumnezeu a locuitorilor (practic jumătate din populația satului)
  • o schimbare radicală în comportament, în atitudine, în atmosfera spirituală și socială a satului și a comunei de care aparțin
  • la botezurile nou-testamentale din vara fiecărui an sunt sute de suflete care fac legământ; aproape toți rămân pe calea credinței
  • preocupare constantă pentru rugăciune și echipare în Cuvânt (inclusiv grupe de casă organizate pe “cartiere” în toate zonele satului; chiar dacă nu sunt numere la case, sunt “cartiere” spirituale cu denumiri biblice)
  • preocupare pentru echiparea biblică a copiilor și educarea lor
  • ridicarea de lideri spirituali din rândul rromilor
  • implicare în viața social-economică a comunei prin lideri credincioși
  • deschidere fără rezerve către lucrarea Duhului Sfânt (se întâmplă convertiri miraculoase, vindecări supranaturale, relații restaurate și situații imposibile, răspunsuri rapide la rugăciuni, activare daruri spirituale)

Ca tendință, ultimii 2-3 ani înseamnă multiplicarea lucrării din Toflea, deschiderea de biserici în orașe mari ale României precum București, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș și altele.

Dar mai ales, modelul Toflea e ca un catalizator pentru comunități de rromi din România și din diaspora. Da, Dumnezeu îi iubește pe rromi. O comunitate marginalizată secole la rândul, își descoperă acum, la sfârșitul vremurilor, adevărata identitate în Hristos.

Schimbarea majoră pe care o simte oricine vizitează periodic Toflea, este o atmosferă de dragoste și bucurie care nu poate fi simulată sau contrafăcută. Este dragostea lui Dumnezeu care a inundat acest sat și din acest sat, comunități de rromi de pretutindeni. Și care ne provoacă și pe noi…

Fenomenul Toflea este un semn major al ultimei treziri. Sunt adunați de pe ulițele satului ultimii invitați la nunta Fiului de Împărat.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/romania-puls-spiritual/2455-3-4-fenomenul-toflea-invitatie-la-nunta-mielului#ixzz2ZSvgK3Rv

Gestul prin care un bărbat paralizat a uimit lumea

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

Galezul Dan Black a renunţat la visul său de a se deplasa fără căruciorul cu rotile în care stă din 2009, după un accident de bicicletă, în favoarea unui băieţel de cinci ani care ar avea mai multe şanse de recuperare decât el.

 

Dan (25 de ani) a rămas paralizat de la piept în jos după ce a suferit un accident de bicicletă în anul 2009. În ultimii patru ani, el şi familia lui au strâns suma de 20.000 de lire sterline pentru efectuarea unui tratament revoluţionar cu celule stem care ar fi putut să îi redea capacitatea de a merge.

 

Însă Black a decis ca banii strânşi până acum să fie donaţi unui copil de cinci ani, Brecon Vaughan, tot din Ţara Galilor. Brecon nu a făcut niciodată vreun pas, deoarece s-a născut cu displegie spastică, cea mai frecventă formă de paralizie cerebrală. Deşi nu există încă un tratament pentru vindecarea acestei afecţiuni, se poate recurge la mai multe forme terapeutice pentru ameliorarea simptomelor şi asigurarea unei vieţi cât mai normale a copilului.

 

Operaţia care va fi primul pas pentru ca Brecon să poată merge costă aproximativ 60.000 de lire, dar Black speră că donaţia sa altruistă să îi impulsioneze şi pe alţi donatori.

 

„Ştiu că pentru mine situaţia nu se va îmbunătăţi curând, dar am vrut să ajut pe cineva a cărui viaţă poate deveni mai bună. Nu doresc nimănui să fie paralizat, dar dacă pot ajuta pe cineva o voi face”, a declarat Black pentru Metro News Reporter.

http://www.semneletimpului.ro

Mărturia de credinţă a omului fără faţă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

Americanul Donnie Fritts a avut de făcut o alegere. Să moară, păstrându-şi faţa intactă, sau să supravieţuiască fără faţă. A ales, iar povestea sa de speranţă şi credinţă, după multe operaţii şi încercări, este una dintre cele mai emoţionante mărturii descoperite vreodată.

 

Cancerul de care a suferit l-a lăsat fără o mare parte din faţă şi incapabil să facă cele mai simple acţiuni, precum mâncatul sau sărutatul soţiei sale. Însă, în ciuda umilinţelor îndurate din partea celor din jur, a numeroaselor operaţii dureroase şi a regreselor înregistrate, Fritts vorbeşte deschis despre credinţa lui. Îi mulţumeşte în fiecare zi lui Dumnezeu pentru că este în viaţă, pentru că soţia lui încă îl iubeşte şi pentru că poate să ofere o speranţă celor descurajaţi.

 

Mesajul lui are în centru nu doar lupta acerbă împotriva cancerului, ci şi învingerea prejudecăţilor din partea celor care te consideră „altfel”.

 

Pe 21 august 2003, Donnie Fritts a fost operat pentru a-i fi înlăturate nasul, fruntea, bolta palatină, ţesut facial şi osos, din cauza unei tumori canceroase rare şi foarte agresive. De atunci, Donnie a suferit peste 40 de intervenţii chirurgicale pentru reconstrucţia feţei, şi în prezent are o proteză care se fixează pe faţă, cu rol estetic.

 

După operaţii, lumea lui s-a micşorat. Donnie a început să iasă tot mai rar în public, din cauza faptului că devenea sursă de amuzament şi bătaie de joc oriunde se ducea. „Dar Dumnezeu a fost bun cu mine, cu noi. Trăiesc şi am speranţă că după toată suferinţa aceasta, mă voi simţi ca înainte de descoperirea bolii”, a declarat bărbatul.

http://www.semneletimpului.ro

LACRIMILE ROMÂNILOR vs. LACRIMILE LUI HRISTOS

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, STIRI

Astăzi este zi de doliu național. Doliu pricinuit de tragicul accident de circulație din Muntenegru, unde, duminică, 23 iunie a.c., și-au pierdut viața 18 români. Autocarul în care erau a căzut într-o prăpastie. Alți 29 de concetățeni de-ai noștri au fost răniți. Personal, sunt alături de familiile îndoliate din toată inima și transmit condoleanțele mele cele mai sincere, în cazul în care cineva din aceste familii citește acest articol. De asemenea, îmi exprim întreaga compasiune și pentru cei răniți și nădăjduiesc ca Domnul să se atingă de ei și să-i vindece. România întreagă este astăzi în lacrimi. Cel puțin așa îmi place să cred. Fiecare dintre noi trebuie să simțim compasiune pentru aproapele nostru. Iar aproapele nostru este orice om, indiferent de rasă, religie, sex sau alte chestiuni. Compasiunea nu este un lucru relativ și nu ar trebui (din punctul meu de vedere) să fie facultativă. Mai ales la noi, pocăiții. Fiecare dintre noi trebuie să simțim cu aproapele nostru și să iubim pe aproapele nostru chiar până la sacrificiu, dacă este nevoie. Apostolul Pavel spunea:

„15. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. (…) ” (Romani 12:15-16a, VDCC)

Așadar, nu cred că ar trebui ca noi să facem diferențe: că unul este într-un fel sau altul într-alt fel. Diferența este în mâna lui Dumnezeu. Noi trebuie să ÎMPLINIM cu toată dragostea și smerenia TOATĂ Scriptura, din care fac parte și versetele citate mai sus.

Este, însă, din punctul meu de vedere, legitim să ne punem o întrebare, iar această întrebare mi-am pus-o și eu: CÂȚI DINTRE CEI DECEDAȚI AU PĂRĂSIT LUMEA ACEASTA ÎMPĂCAȚI CU DUMNEZEU? CÂȚI DINTRE EI S-AU POCĂIT ÎNAINTE DE MOARTE? Este tragic momentul în care părăsești lumea aceasta fără să fii împăcat cu Dumnezeu! Dacă ai pierdut clipa întâlnirii cu Domnul Isus ca mântuitor, va veni clipa când Îl vei întâlni ca Mare Judecător. Ce vei spune atunci? Ce vei spune când îți va pune întrebarea: „CE-AI FĂCUT CU VIAȚA TA?”?

Am ascultat odată o predică a fratelui Luigi Mițoi. Și spunea fratele o pildă despre o familie de oameni înstăriți din Anglia. Așadar, la un sfârșit de săptămână cei doi au hotărât să plece în vacanță la o cabană pe care o aveau la munte. Au pus toate bagajele în trăsură și au pornit. La lăsarea serii au trecut printr-un sat. La un moment dat au auzit niște cântări foarte frumoase. Neștiind de unde vin cântările acelea măiestre, au urmat sunetele, vrând să vadă de unde vin. Așa au ajuns la o casă de adunare. Au asistat la slujbă, au ascultat cântările acelea minnuate prin care frații lăudau pe Domnul, iar la sfârșit pastorul a chemat în față pe cei care doresc să primească pe Domnul Isus în inima lor. Soția a spus soțului:

– Dragul meu, hai să mergem și noi în față și să-L primim pe Domnul!

Dar soțul, mai cerebral, așa cum de multe ori suntem noi, bărbații, a spus:

– Draga mea, tu vezi că noi acum suntem obosiți, prăfuiți de pe drum, mai bine mergem la cabană, ne odihnim, iar mâine, pentru că oricum este duminică, vom veni din nou aici și-L vom primi pe Domnul.

Zis și făcut. Au plecat spre cabană. Noapte. Au trecut cu trăsura pe lângă o prăpastie. Caii s-au speriat. Trăsura s-a răsturnat în prăpastie. Amândoi soții au murit în acea prăpastie. Nemântuiți. Neîmpăcați cu Domnul. Fără să mai aibă când se pocăi. Fără scăpare. Acum așteaptă judecata. Pentru că au irosit momentul potrivit. Biblia spune ASTĂZI, nu mâine! Mâine nu mai este al tău, dragul meu!

Dragii mei, România își plânge morții și e normal să se întâmple asta. Dar mai presus de asta, eu cred că Hristos plânge pentru cei care și-au pierdut, odată cu viața, veșnicia. Hristos plânge și pentru cei care până astăzi nu s-au hotărât pentru el. Drag suflet și scump înaintea lui Hristos, ce mai aștepți? Hristos te vrea pentru El ASTĂZI! Nu amâna! Nu întârzia! Nu pierde timpul! Nu-ți pierde veșnicia! Pocăiește-e ASTĂZI, cât mai este timp, cât Îl mai poți întâlni pe Hristos ca Mântuitor, înainte de a-L întâlni ca Mare Judecător! Ia astăzi decizia pentru Hristos!

Fii binecuvântat, suflet drag și foarte scump pentru Hristos!

AMIN!

Sursa fotografiei: http://www.realitatea.net

http://pucheadorel.wordpress.com/

Consumerismul creștin și turistul de biserică

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, STIRI

Consumerismul s-a furișat în biserică. Drept urmare, mulți creștini văd serviciile divine ca un spectacol, nu ca o comunitate. Când spectacolul nu mai place, publicul caută alt show. Așa a apărut un cunoscut efect secundar al consumerismului creștin: „turistul” de biserică.

Pastorul Duke Taber povestește într-un editorial pe Christian Post că, acum ceva vreme, circula pe internet o știre falsă, potrivit căreia o mega-biserică americană a trimis o scrisoare membrilor ei, anunțându-i că, pentru a putea continua să funcționeze, avea nevoie de donații în bani și voluntariat. Intrigat de potențialul acestei știri, pastorul a dorit să o testeze pe proprii enoriași. Etică sau nu, această mișcare a dat rezultate grăitoare: cei mai mulți dintre cei care au văzut știrea pe pagina Facebook a pastorului au fost revoltați. Nu puteau conceptualiza ideea că biserica ar putea cere ceva de la membrii ei. Comentariul unei persoane care a explicat că oamenii nu au banii, timpul sau abilitățile necesare funcționării unei biserici i-a oferit pastorului un pretext pentru a inventaria motivele pentru care aceste trei argumente sunt, de fapt, doar scuze în detașarea față de responsabilitățile pe care le implică o biserică.

Lipsa banilor și a timpului nu este un argument solid, câtă vreme cei mai mulți dintre credincioși își permit cheltuieli personale din ambele resurse (vezi ieșitul la suc, vizionare de programe TV). Ceea ce îi reține să ofere din acestea bisericii căreia îi aparțin este faptul că nu fac din dăruire o prioritate. În privința abilității de a sluji, pastorul Duke evidențiază rolul egoismului: „cum adică nu ai abilități? Nu poți să dai cu aspiratorul? Nu ai stat niciodată cu un copil?” Tabloul se completează mai convingător atunci când pastorul spune că astfel de oameni se bazează pe ideea că altcineva va da cu aspiratorul, altcineva va sta cu copiii în timpul serviciului divin, pentru ca adulții să se poată închina în liniște.

Pastorul merge mai departe, relevând trei efecte negative pe care consumerismul le are asupra bisericilor creștine.

Consumerismul transformă biserica din comunitate în spectacol. Consumeriștii creștini caută mereu cel mai elocvent predicator, cea mai bună muzică, cel mai bun program pentru copii, laudă acele biserici care le oferă „factorul wow” și le trec cu vederea pe cele care ar fi cel mai mult în nevoie. „Ne alegem biserica în funcție de ceea ce credem că avem noi nevoie, fără să ne gândim unde ar avea Dumnezeu nevoie de noi.”

Consumerismul generează turism bisericesc. Ideea de a căuta „cel mai bun trup al lui Christos” este străină de modul în care Domnul Iisus Își privea biserica. „Nu Îl poți iubi pe Iisus care este capul bisericii, dacă nu Îi iubești și urmașii, care alcătuiesc trupul lui”, scrie pastorul Duke.

Consumerismul promovează mentalitatea de tip „am dreptul”. Oamenii care simt că „au dreptul” la anumite lucruri nu prea valorizează acel lucru. Atunci când creștinii simt că au dreptul la orice are biserica de dat, ei tind să nu prețuiască ceea ce biserica are cu adevărat de oferit, scrie pastorul.

Editorialul se încheie cu un verset care reașează „purtarea crucii” în capul listei de priorități a unui creștin autentic. Luca 9:23: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”

http://www.semneletimpului.ro/stiri