Etichetă: Ştiri creştine

O analiză comparativă a stării financiare a creştinilor care oferă a zecea parte din veniturile lor bisericilor sau organizaţiilor caritabile şi a creştinilor care nu au acest obicei a arătat, că din punct de vedere financiar, cei dintâi stau mult mai bine.

 

Între capitolele la care cei care dau zecime stau mai bine sunt situaţia creditelor (80% dintre aceştia şi-au plătit creditele), 74% nu aveau rate la maşină, 48% erau proprietarii casei în care locuiau, iar 28% nu au credite.

 

În plus, 97% dintre creştinii care oferă a zecea parte din venitul lor consideră că aceasta este o prioritate, iar 63% dintre aceştia au început să ofere zecimea din adolescenţă.

 

Din păcate, imaginea de ansamblu relevă că doar 5-20% dintre credincioşi oferă zecime, un procent ce a tot scăzut în ultimii 40 de ani, arată studiul, citat de Christian Post.

 

„Trebuie să vedem o mişcare a generozităţii în America, creştinii trebuie să reîmbrăţişeze generozitatea ca valoare spirituală, dar nu pentru binele bugetului bisericii, ci pentru că aşa spune Biblia”, spune Brian Kluth, fondatorul Maximum Generosity, organizaţia care a efectuat studiul.

 

Cei care nu oferă zecime consideră că nu au bani suficienţi pentru asta (38%), că au alte datorii pe care trebuie să le plătească (33%) sau că soţul/soţia nu este de acord (18%).

http://www.semneletimpului.ro

Un pastor din statul Uttar Pradesh a fost recent atacat și bătut în timpul unui serviciu divin. Pe finalul serviciului, un grup de hinduși l-au luat pe pastorul „Caleb” și l-au legat de un copac, după care l-au bătut foarte grav. Atacatorii, conduși de către un lider hindus, i-au frânt mâna pastorului „Caleb”. În acest moment, partenerii VOM încearcă să ajute cu îngrijirile medicale necesare și, de asemenea, cu urgentarea poliției ca să-i aresteze pe atacatori. Se pare că ceea ce i-a enervat pe hinduși au fost cinci familii creștine care au refuzat să aducă daruri zeilor (Vocea Martirilor).

Este greu și trist să citim despre astfel de lucruri, dar trebuie să ne rugăm pentru acești oameni împietriți, ca Dumnezeu să aibă milă de ei, să le deschidă mintea și să le dea mântuire.

Cereți vindecare fizică și sufletească pentru pastorul „Caleb” și protecție peste viața lui, a familiei lui și a tuturor creștinilor din India!

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro INDIA: Pastor bătut în timpul unui serviciu de închinare | Stiri Crestine.ro

Părinții lui Yoon Hee au părăsit-o, lăsând-o în grija unui prieten, când au divorțat, la 6 luni după nașterea ei. A doua oară când a fost abandonată avea 8 ani și s-a dus să locuiască cu mama ei. Într-o zi, aceasta i-a spus că trebuie să plece cu treabă. „Nu s-a mai întors niciodată”, povestește acum Yoon Hee, pentru CNN.

 

Ca mulți alți copii coreeni părăsiți de părinţi, Yoon Hee nu a avut altă posibilitate decât să se descurce pe străzi, cerșind milă, mâncând iarbă și aproape murind de frig în fiecare iarnă. Ea a îndurat foamea în același cartier în care trăia mama ei, având o speranță nestrămutată că într-o zi vor putea locui împreună din nou. „Câteodată mă întâlneam cu ea pe stradă, dar nu puteam obține nici măcar un sentiment cald”. Mama ei i-a spus că deja îi este greu să se întrețină singură și nu ar putea să o primească și pe ea.
Singură, la 10 ani, s-a îmbolnăvit de tifos și pentru două săptămâni a rămas înțepenită în zăpadă, fără să îi ofere nimeni ajutor sau mâncare. Yoon Hee ar fi devenit doar un alt cadavru pe stradă, cum mai văzuse alte corpuri înghețate iarna. Tocmai când se pregătea să moară, o voce i-a întrerupt delirările febrile. „Trebuie să supraviețuiești” i-a spus o femeie, după care i-a îngrămădit niște bani în pumnul înghețat.
Cu adevărat, Yoon Hee a supraviețuit și a mai petrecut încă 10 ani pe străzi, strângând de pe jos fiecare bob de orez pe care îl găsea. Constrânsă de împrejurări, fata a învățat tehnici de supraviețuire mai ceva ca pe Discovery, unde să caute mâncare, unde să doarmă, cum să se încălzească, cum să se ferească de rele. „De fiecare dată când era să mor de foame sau de frig, tot ce îmi doream erau îmbrățișările mamei mele, credeam că aşa trebuie să fie fericirea”.
Dar îmbrățisări nu a primit niciodată. Iar când și-a pierdut și speranța că mama ei o va lua înapoi, a evadat prima dată în China. De trei ori a fost prinsă de poliția chineză și trimisă într-o închisoare din Coreea de Nord, unde a fost bătută crunt. Dar, ca un făcut, de fiecare dată a fost eliberată.
La începutul lui 2010, a fugit din Coreea de Nord pentru a patra oară și l-a întâlnit pe pastorul Daniel Park prin rețelele ascunse de activiști și misionari creștini. Rețeaua angajează brokeri care îi ajută pe refugiați să treacă în China, mituind ofițerii vamali și folosindu-și conexiunile personale cu autoritățile. Rețeaua ajunge în Laos, Tailanda și Vietnam, țări de lângă China, unde autoritățile nu îi repatriază pe refugiații din Coreea de Nord. Din aceste țări, refugiații pot ajunge în Coreea de Sud sau pot căuta azil la ambasadele altor țări precum Canada, Marea Britanie sau SUA.
Yoon Hee a rămas cu Park și familia lui într-o provincie din China, cât mai departe de granița cu Coreea de Nord. „Era deșteaptă, deși suferise foarte multe,” își aduce aminte Park de primele impresii despre orfană.
Park s-a mutat împreună cu soția și cei doi fii într-o locuință permanentă în Coreea de Sud. Yoon Hee încă locuiește cu ei și cu alți patru copii care au fugit din Corea de Nord. Casa lor este umilă, iarna geamurile sunt acoperite cu folie de protecție pentru a ține căldura înăuntru. Pereții sunt plini de mâzgăleli, iar rafturile și mesele, de cărți și animale de pluș.

 

În casa pastorului Park, cei de la CNN au cunoscut un băiețel de 13 ani a cărui mamă l-a dus în China pe când avea un an. Ea a fost prinsă și repatriată, dar copilul a rămas în China, unde a fost bătut și abuzat. Copilul nu suportă bine prezența străinilor și îl urmărește pe pastor când se plimbă prin casă. Când toată familia se strânge la masă, el își ia mâncarea și se ascunde în dormitor unde mănâncă singur. Cu toate astea, pastorul spune că obiceiurile lui s-au mai îmbunătățit.
Lupta orfanilor din Coreea de Nord continuă în Sud. Adopțiile nu sunt un lucru comun în Coreea de Sud, și cei mai mulți copii ajung în orfelinate, unde sunt supuși prejudecăților și izolării de societate. Ceea ce face pastorul Park este o raritate, și datorită acestei iubiri pentru copiii traumatizați și părăsiți, cu nicio șansă în viață, Yoon Hee a ajuns la 19 ani să poată oferi altor copii dragostea și afecțiunea pe care mama ei nu i-a arătat-o niciodată. După doi ani în Seul, zilele ei sunt ocupate, de la 8 dimineața la 10 seara, cu studii și o slujbă cu jumătate de normă.

http://www.semneletimpului.ro

Sergiu Nichescu a rămas fără ambele mâini la 11 ani, în timp ce se juca de-a v-aţi ascunselea. Bărbatul a dat dovadă de o tărie ieşită din comun. Acum îşi întreţine familia din picturile pe care le realizează cu gura.  De mic copil a iubit înălţimile şi a făcut o pasiune pentru căţărat. Viaţa lui a luat o altă turnură în momentul în care a suferit un accident, în urma căruia şi-a pierdut ambele mâini. „Mă jucam «de-a v-aţi ascundelea» şi eu am vrut să mă ascund pe un stâlp. Acel stâlp alimenta tot cartierul şi avea 22.000 de volţi. Am pus mâna pe fire şi mi s-au carbonizat mâinile”, şi-a amintit Sergiu. Imediat după accident, Sergiu a fost adus la Timişoara, iar doctorii nu i-au dat nicio şansă de supravieţuire. După trei luni de stat în spital şi doi ani acasă, Sergiu s-a întors din nou în clasa a V-a şi a învăţat să scrie cu gura. „A fost o perioadă critică în viaţa mea, cu o adolescenţă rebelă. Eram revoltat împotriva lui Dumnezeu că m-a lăsat fără mâini”, a mai spus Sergiu. A primit „mâini” după 17 ani de rugăciuni La 18 ani a mers în Austria, unde a primit proteze de la Crucea Roşie. Acestea nu i-au putut, însă, înlocui mâinile. „Nu se fac încă proteze pentru mâini amputate din umăr şi nu am putut să le folosesc”, a spus bărbatul. Timp de 17 ani după accident, Sergiu s-a rugat într-una la Dumnezeu pentru mâini, fiind convins că o să le primească. „După 17 ani de rugăciuni fierbinţi în care m-am rugat la Dumnezeu pentru mâini, am primit răspunsul. Mâinile mele sunt soţia mea, care m-a acceptat aşa cum sunt”, a spus Sergiu, plin de bucurie. Cei doi s-au cunoscut la ziua de naştere a unei prietene comune, iar de atunci au rămas nedespărţiţi. Timpul nu a făcut decât să le întărească relaţia, iar dragostea a fost cea care i-a ajutat să treacă peste orice obstacol. Scrie şi are grijă de copiii săi Bărbatul a învăţat să mănânce singur, să scrie la calculator cu piciorul, merge la cumpărături şi îi plimbă pe cei trei copii ai săi. La toaletă se descurcă singur printr-un sistem special. Soţia îl ajută să se îmbrace, să se spele pe faţă şi pe dinţi.                                                                                                                         

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/timisoara/a-ramas-ambele-maini-11-ani-totul-sotie-copii-casa-1_50acc9167c42d5a66389d8d8/index.html

Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.

 

În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.

 

Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti”.

 

Într-un interviu acordat publicației Newsweek, Alexander își povestește uimirea, dar și convingerea cu privire la această experiență: „Eu sunt medic şi om de ştiinţă, dar nu mai sunt acelaşi om care eram înainte de comă. Acum îmi dau seama că există ceva după moarte şi că Cerul există.” Neurochirurgul relatează că, după acest moment de cotitură din viața lui, a rămas convins că fiecare om are în el o scânteie divină, care ar trebui să-l facă să-şi dorească să ajungă în Cer. Pe 23 octombrie, Eben Alexander, care mai nou frecventează regulat o biserică creștină, va lansa o carte în care relatează cum a ajuns el să creadă că viața „trebuie trăită prin iubirea de semeni”. Volumul este intitulat „Dovada că Cerul există”.

http://www.semneletimpului.ro