Isus,potoleşte furtuna

Mi-e sufletul o barcă
Pe marea-nvolburată,
Târâtă către larg
De valuri sfărâmată .

În jurul meu talazuri
Vuiesc necontenit ,
Mă înspăimântă apa
Cu-al ei nemărginit .

Tânjesc după lumina
Pierdută în adânc ,
Mi-e dor de mângâierea
Ascunsă în cuvânt .

Ooo,de-ai veni Isuse
Spre mine să-ntinzi mâna ,
O vorbă dacă-ai spune
S-ar potoli furtuna !

Ştiu , la a Ta poruncă
Chiar vântul furios
Devine adiere
Căci eşti ISUS CRISTOS !

Te chem în viaţa mea
Să fii un veşnic Soare ,
Nici valul , nici furtuna ,
Să nu mă mai doboare ! Amin!                                                                                                     Vulcan 08.nov.2011               Maria Luca