Ce mult aş vrea…

Ce mult aş vrea să pot străbate
Pământu-ntreg, pe-aripi de dor,
Să-i întâlnesc pe fraţii mei,
Să-i văd la chip, să stau cu ei,
Şi-apoi cu bucurie să mă avânt în zbor!

Să poposesc în case unde se-nalţă cântul
De slavă şi mărire spre Domnul Salvator,
Să-ngenunchez acolo, cu sfinţii, la altar,
Să înţeleg Iubirea jertfită la Calvar,
Prin Duhul Sfânt să-L simt pe-al meu Mântuitor!

Şi-apoi, să merg cuprinsă de-a Dragostei văpaie
În locuri unde plânsul atinge veşnicia….
Să pot culege lacrimi să le transform în soare,
Şi gemetele-n susur de izvoare,
S-aduc în suflet pacea şi-n inimi bucuria!

Aş vrea s-ajung şi-n locuri de ură şi-ntuneric,
Având credinţa scut şi pe Isus Lumină,
Să le vorbesc acelor ce-aleargă către hău
C-avem în cer un Tată, un Veşnic Dumnezeu
Ce încă îi iubeşte şi-i cheamă ca să vină!

O, de-aş putea să-I cânt ca îngerii din ceruri….
Să-I spun cât Îl iubesc…şi cât îmi e de dor…
Să-L pot privi în ochi, să stau la al Său piept….
Trec anii rând pe rând iar eu mereu aştept
Căci numai El mi-e Tată şi Sfânt Mântuitor! Amin!

Vulcan  3ian.2012      Maria luca