Ţintesc mereu mai sus!


Ţintesc mereu mai sus, spre înălţimi astrale,
Hrănindu-mă cu Harul ce vine din Cuvânt…
Mă răcoresc izvoare ce curg din veşnicie,
Cuprind în braţe cerul cu-al dragostei avânt!

Mă contopesc cu dorul ce-mi mistuie fiinţa
Şi pe cărări de vise Te caut şi Te aştept
Să mă cuprinzi în braţe…să Te ating uşor
Pe fruntea sângerândă şi rana de la piept!

O, ce cântări sublime mă cheamă către cer…
Văd îngeri şi arhangheli la tronul de mărire…
Aş vrea să fiu cu ei, să mă închin smerit
Acelui ce dă viaţă, speranţă şi iubire! Amin!

Vulcan 23 feb.2012   Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.