Bună dimineaţa, lume! parcă-ar vrea să strige cerul
Când se-aprinde de ruşine luminat de mândru soare ,
Delicat se-ascunde-n nori şi trimite stropi de ploaie
Bună dimineaţa lume! Nu auzi a lui urare?
Gata! Noaptea s-a sfârşit! Supărată a plecat…
Şi-a luat cu ea mantaua de-ntuneric şi mister.
Iată-o nouă dimineaţă minunată se arată
Plină de iubirea sfântă, trimisă în dar din cer!
Domnul îţi vorbeşte-acuma, îţi trimite sărutare…
Nu vezi raza luminoasă ce timid îţi bate-n geam?
N-auzi vântul ce-ţi şopteşte -hoinărind prin crengi golaşe –
„Fiul meu voi fi cu tine, vreau alături să te am „
Bună dimineaţa lume! strigă tot ce are viaţă…
Apa, cerul şi pământul se unesc în rugăciune…
Însuşi Dumnezeu din ceruri se apleacă cu-ndurare
Plin de dragoste ne spune : Bună dimineaţa lume!!!