Privirea mi se plimbă departe spre zenit
Şi inima-mi tresare în piept de bucurie,
În tot ce ne-nconjoară e semn că ne iubeşti
Cu o dragoste supremă ce ţine-o veşnicie!
Privesc spre munţii falnici şi crestele semeţe
Prin care curg izvoare cu apă cristalină,
La iarba mătăsoasă ce-aşteaptă să răsfeţe
Piciorul ce aleargă spre dorul ce suspină!
Atâta frumuseţe îmi mângâie privirea
Că se revarsă-n lacrimi ce lunecă spre soare
Şi se întorc în picuri ce-nviorează firea
Şi-mbracă universul în sunet şi culoare.
Ce minunat eşti Doamne ….cu tot ce ai creat…
Mă copleşeşte gândul că toate-s pentru mine,
Iar eu, un fir de praf ce-n lume ai lăsat
Cum voi putea vreodată să-Ţi mulţumesc mai bine?
M-aplec cu reverenţă în faţa Ta Părinte,
Să laud Îndurarea şi Măreţia Ta
Şi caut adânc în mine, dar nu găsesc cuvinte
Să-Ţi spun cât Te iubesc căci Tu eşti viaţa mea! Amin!
Prin care curg izvoare cu apă cristalină,
La iarba mătăsoasă ce-aşteaptă să răsfeţe
Piciorul ce aleargă spre dorul ce suspină!
Că se revarsă-n lacrimi ce lunecă spre soare
Şi se întorc în picuri ce-nviorează firea
Şi-mbracă universul în sunet şi culoare.
Mă copleşeşte gândul că toate-s pentru mine,
Iar eu, un fir de praf ce-n lume ai lăsat
Cum voi putea vreodată să-Ţi mulţumesc mai bine?
Să laud Îndurarea şi Măreţia Ta
Şi caut adânc în mine, dar nu găsesc cuvinte
Să-Ţi spun cât Te iubesc căci Tu eşti viaţa mea! Amin!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 