Există biserici mari, şi apoi există biserica Yoido din Seul, Coreea de Sud, mama megabisericilor, care are cea mai mare adunare din lume. Într-o zi tipică, 200.000 de oameni participă la unul din cele şapte servicii divine, împreună cu alți 300.000 care urmăresc la televizor, în clădirile adiacente sau filialele prin satelit. În total, cea mai mare congregație din lume se mândrește cu aproximativ 1 milion de enoriași.
Sanctuarul principal găzduiește câte 21.000 de credincioşi la fiecare din cele 7 servicii divine de duminică. Fiecare serviciu are propria orchestra, propriul cor, propriul pastor. Există sute de asistenţi. Fiecare predică este tradusă în 16 limbi diferite pentru vizitatori.
Până în ultima jumătate a secolului al XX-lea, Coreea a fost una dintre naţiunile cele mai rezistente la mesajul Evangheliei. O cultură profund budistă şi şamanică, Coreea a fost cunoscută în lume ca „Regatul sihastru”. Prima misiune creştină în Coreea de Sud a fost în 1784, când misionarii catolici au întâlnit rezistenţă sub formă de indiferenţă, persecuţie şi chiar martiriu.
Cu toate astea, de la 5 membri câți avea biserica penticostală în 1958, a crescut să fie cea mai mare congregație din lume. Unele congregații-satelit ale ei au devenit independente, deși încă rămân conectate la biserica mamă. Există mai multe motive pentru care Yoido a crescut atât de mult și repede, iar pastorul David Cho, fondatorul ei, crede că femeile au avut un rol principal.
„Dumnezeu mi-a dat ideea, deoarece până la acea dată femeile erau dispreţuite în societate. Nu li se acordau nicio poziţie importantă, şi Duhul Domnului mi-a dat ideea să mă folosesc de ele. Aşa că am anunțat că voi folosi femeile ca lider, şi mulţi bărbaţi au protestat. Dar femeile au fost atât de fericite, şi dedicate și niște muncitori excelenți,” a spus Cho pentru PBS. Acum femeile alcătuiesc majoritatea membrilor în biserică, şi fac munca de voluntariat.
Un alt motiv pentru care Yoido a crescut atât de mare este din cauza mesajului său fundamental, care spune că, dacă membrii dau lui Dumnezeu, atunci și El le va da prosperitate, un mesaj găsit și în numeroase megabiserici din Statele Unite.
În 1960, Coreea era una dintre cele mai sărace ţări din lume, cu un venit anual pe cap de locuitor de aproximativ 60 de dolari. Astăzi este în jur de 30.000 de dolari. Coreea de Sud este prosperă și pastorul Cho spune că ştie de ce: „Iisus Christos. Ăsta e singurul răspuns pe care îl putem da. Nu există alt motiv pentru că nu avem politicieni buni, deocamdată, și nici oameni de afaceri mari.”
De multe ori Cho a fost acuzat că predică o evanghelie a prosperității, care se învârte în jurul ideii că un creștin sărac nu e un bun creștin, iar că biserica sa a devenit din megabiserică o mega-afacere. The Economist scria în octombrie 2011, că membrii familiei pastorului Cho sunt acționari la universități private și ziare, iar că Cho le-ar fi cerut membrilor bisericii să se roage ca unul dintre titlurile sale să aibă vânzări mai mari.
Pastorul unei biserici din Seul de doar 60.000 de membri constată faptul că bisericile ca Yoido au devenit „atât de mari, cu un capital atât de mare, încât lăcomia umană intră în joc”. La sfârşitul lunii septembrie, ca urmare a reclamaţiilor depuse de către 29 de bătrâni ai bisericii, procurorii au început investigarea pastorului Cho pentru o presupusă deturnare de 23 de miliarde de dolari din fondurile bisericii. Un documentar difuzat de postul de televiziune MBC, susţine că aceşti bani au fost folosiți pentru a cumpăra proprietăţi în America. De asemenea, acuză soţia lui Cho că a vândut o clădire construită cu bani din colectare, pentru câştigul ei propriu. Cumpărătorul a fost Universitatea Hansei, o instituţie unde tot ea este preşedinte. Domnul şi doamna Cho neagă acuzaţiile. De asemenea, Cho a fost acuzat că este prea implicat politic pentru funcția pe care o ocupă în biserică.
Într-o ţară care se bazează pe activități de grup și pe unire colectivă, precum şi religie, Seul este un loc prosper pentru megabiserici. Cei ca pastorul Cho, în ciuda tuturor defectelor lor, oferă ceva pe care milioane de coreeni îl găsi irezistibil: un drum spre Dumnezeu.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 