In viaţă întâlneşti adeseori dureri
Ce-ţi tulbură fiinţa şi inima îţi frânge…
Te-ntrebi de ce-i aşa…când unii sunt ferice
Sunt alţii-n disperare şi sufletul le plânge!
O mamă care-şi vede copilul cum se stinge
Precum o lumunare ajunsă la sfârşit,
E-aşa neputincioasă şi strigă cu durere,
Nu poate să-nţeleagă…e totul prea cumplit!
Prin faţa ei deodată trec clipe fericite,
Când îl ţinea pe braţe şi-l legăna cu dor,
Apoi întâii paşi şi vorba dulce -mamă-
Şi anii ce-au trecut ca pasărea în zbor!
Acum era un tânăr cu vise, idealuri,
Ce preţuia viaţa cu tot ce-nseamnă ea….
Dar undeva-n adâncul fiinţei lui, o boală
Îl măcina încet făcându-i soarta grea!
Şi lupta a-nceput! Cu mama lui alături
S-a războit cu boala şi n-a încetat să spere….
Dar totul s-a sfârşit!!! Trecând în nefiinţă
El a lăsat în urmă suspine şi durere!
E-atâta disperare în inima de mamă…
Nici lacrimi nu mai are…izvoarele-au secat!
E totul fără sens…zadarnic caută-n jur
O rază de lumină când fiul i-a plecat!
O, Suflete zdrobit! Priveşte către cer,
De-acolo poţi primi alin şi mângâiere….
Acolo Dumnezeu te-aşteaptă ca să-L chemi,
În clipa de-ncercare doar El îţi dă putere!
Întoarce-te spre Tatăl….de-atâta timp te-aşteaptă…
Doar El îţi dă speranţă că într-o zi, cânva,
Când firul vieţii tale aici se va sfârşi
Pe fiul tău iubit în cer vei revedea!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 