Căsătorie;CRISTI & BIANCA (Dedicaţie)

N-a fost nicicând Moigradul mai gătit,
Nici Măgura mai răsfăţată-n soare
Cuprinsă de azurul nesfârşit;
Aşa vor spune azi, în gând unit,
Cristi şi Bianca, cu înflăcărare.

Căci azi, la sărbătoarea nunţii lor,
Şi luna mai s-a întrecut pe sine,
Mai generoasă ca oricând cu flori
Care-ntr-o avalanşă de culori
Ţâşnesc în irizări diamantine.

Purtându-şi neprihana ca pe-un strai
Şi ca pe-o diademă bucuria,
Azi mirii, însoţiţi de-al lor alai,
Stau înaintea Celui ce din Rai
A întocmit pe veci căsătoria.

Când drumurile lor s-au întâlnit,
Şi ştim că nu-i nimic la întâmplare,
Deodată Clujul tot a devenit
Doar linie de start pe-un drum unit
Ce-a împletit cărare cu cărare.

Şi-acum în faţa Tatălui divin
Ce-i plin de dragoste şi îndurare,
Ei stau smeriţi, cu sufletul senin,
Şi-aşteaptă din al cerului preaplin
Să toarne sfânta-I binecuvântare

Iar noi, în dragostea ce le-o purtăm ,
Să ne unim cu toţi în rugăciune
Şi ceea ce noi nu putem să dăm
Dar le dorim, atunci când ne rugăm
Să cerem Celui ce dă daruri bune.

Azi a plecat o floare din Vulcan
Având altă grădină pregătită,
Iar Grădinarul, după sfântu-I plan
Îl va călăuzi pe Cristian
Şi floare fi-va sigur îngrijită.

Nuntim, părtaşi la bucuria lor,
Într-o explozie de curcubeie
Dorind ca, tot cu ei, în viitor
La Nunta sfântă să plecăm în zbor
Având decor de nuntă căi lactee.

Amin

(Moigrad-Porolissum SJ-20 mai 2012)    Simion Felix Marţian