Căsătorie LUCIAN & SIMONA (Dedicaţie)

( Galaţi, noiembrie 2007)

Mirabila creaţie divină,
Când s-a ţesut atom lângă atom
Şi din Cuvânt a izvorât lumină,
S-a împlinit, a devenit deplină,
Atunci când Domnul l-a creat pe om.

Şi stabilind atunci Divinul Tată
Că solitudinea nu-i de dorit,
Cu-nţelepciunea Sa nemăsurată
A hotărât să-i facă de îndată
Perechea, ajutorul potrivit.

De-atunci şi până azi, pe-a vremii undă,
Acest miracol s-a perpetuat
Şi când torentul dragostei inundă,
O legătură tainică, profundă,
Uneşte-n veci femeie şi bărbat.

Avem exemplu viu aici de faţă:
Doi tineri, până nu de mult străini,
Astăzi pornesc alături în viaţă
Îmbujoraţi de-a dragostei dulceaţă
Şi chiar nimbaţi de ale ei lumini.

Nu vraja Dunării, curgând agale,
L-a smuls pe Lucian dintre Carpaţi
Şi nici proiecte previzionale
Cât faptul că poteca vieţii sale
Cu a Simonei se unea-n Galaţi.

Astăzi unirea lor e consfinţită
Şi Domnul e prezent la nunta lor;
Noi ne rugăm, dar Dumnezeu uneşte
Şi binecuvântează-mpărăteşte,
Fiindu-le lumină-n viitor.

Suntem părtaşi cu ei la bucurie,
Venind din patru zări ca invitaţi,
Dar ştim că vom nunti şi-n veşnicie,
Acolo unde timpul n-o să fie
Şi nici distanţe ca Vulcan-Galaţi.

Simion Felix Marţian