Întrebarea asta mi-a pus-o în gura mare cineva într-o curte unde erau şi alţi români. Unul mai şugubăţ s-a oferit să răspundă, „e păcat dacă fumezi ţigări ieftine!” Un altul a zis imediat că dacă nu inhalezi nu e păcat; astfel pipa şi trabucul nu intră pe lista producătoarelor de fum păcătos.
Eu am „fumat” o singură dată în viaţă. Aveam cam 8 ani şi un nene a aruncat un chiştoc de ţigară ce încă fumega pe trotuarul din faţa casei noastre unde mă jucam eu. M-am uitat încoace şi-n colo dacă mă vede cineva, şi fiind în siguranţă am ridicat ţigara şi am tras o dată din ea. Am tuşit de am văzut stele verzi şi am aruncat ţigara imediat. Mi-a ajuns pentru tot restul vieţii.
Mai târziu însă am fumat „second hand” cum zice americanul. Prin birouri unde am muncit, prin cofetării unde am băuta cafeaua, prin restaurante unde am mâncat şi-n orice altă încăpere în care mă aflam şi-n care se fuma (şi-n România se fuma mult! Numai în China am văzut oameni fumând mai mult, şi nu pentru că-s mai mulţi chinezi decât români. Asta m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva fumatul e o boală produsă de comunism… şi probabil că am avea motive să gândim că este. Dacă nu o boală, cel puţin un mijloc de revoltă, sau unul de calmare a nervilor şi îngrijorărilor, sau unul de trecere a timpului în perioada dintre începutul şi sfârşitul unui cincinal).
Fumul de ţigară nu mi-a plăcut niciodată. Mai vedeam câte o fată sau un băiat ce fumau şi se sărutau şi mă gândeam cum ar fi
să săruţi un fumător…
Dar acum întrebarea ce mi s-a pus era serioasă şi m-am gândit la ce aş răspunde la ea. E păcat să fumezi? Se poate dovedi cu Biblia că e păcat? Este clar că o interdicţie explicită nu există, dar este ceva implicit?
Ştiu că păcatul fumatului era şi mai este înfierat cu precădere în cercurile evanghelice. Dacă e vorba să „evanghelizăm” atunci atacăm cu uşurinţă băutul de alcool şi fumatul. „Pocăiţii” nu beau alcool şi nu fumează! Şi dacă e vorba să „pocăim” pe cineva, atunci trebuie neaparat să-i determinăm să renunţe la fumat şi la băut. Eventual, dacă-i facem şi să se îmbrace ca noi şi să cânte în cor, atunci i-am pocăit cum trebe!
Îmi amintesc cum căutam adresa unei biserici americane în care urma să vorbească un ins care-mi plăcea şi ne-am trezit conducând în urma unei maşini pe geamul căreia şoferul scotea din când în când mâna să scuture scrumul ţigării ce-o fuma. Erau 4 inşi în maşină şi am spus soţiei că eu cred că ar trebui să mergem după ei; aveam sentimentul că ei merg la biserica căutată de noi şi că ştiau drumul (asta era acum 22 de ani, înainte de GPS-uri!). Soţia mi-a răspuns că ea nu crede că tipii aceia merg la biserică… doar fumează! Dar am avut dreptate! La biserică s-au dus! Într-o altă ordine de idei, mersul la biserică nu-i numai pentru sfinţi ci şi pentru păcătoşi! Dacă vom stabili că e păcat să fumezi!
Împărtăşesc cu un prieten idea că, dacă de exemplu aş ieşi duminica după predică în faţa bisericii şi aş aprinde o ţigară nu aş mai predica în nici o biserică evanghelică (românească) şi nici nu aş mai putea păstori una! Dar dacă în calitate de păstor şi predicator minţesc, urăsc, înşel, mă uit la porno când nu mă vede nimeni sau comit tot felul de păcate „creştineşti” (bârfă, lăcomie, invidie, concurenţă, etc) atunci nu are nimeni treabă cu mine. Îmi pot face mai departe treaba de păstor sau predicator!(Va urma)
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 