Plictisit de Dumnezeu (de Sean Dunn)


Cum pot părinţii, învăţătorii, liderii şi pastorii de tineret
să învingă apatia adolescenţilor şi a tinerilor
      Tinerii de astăzi au mai multe şanse şi posibilităţi decât cei din generaţiile anterioare: învăţături biblice la Şcolile duminicale, tabere, conferinţe, evenimente speciale, excursii, cântece, materiale, oameni dedicaţi care se ocupă de ei. Este suficient ca toţi să devină slujitori pasionaţi ai lui Dumnezeu? Realitatea ne arată că nu!
În general, ei pot urma două căi: cea pasionată şi cea căldicică. Unii adolescenţi devin tineri şi apoi adulţi, părinţi, bunici plini de entuziasm, de viaţă, slujitori ai lui Dumnezeu şi cu un impact etern asupra celor din jurul lor. Devin contagioşi. Cum au început viaţa spirituală în adolescenţă, aşa o continuă, în cele mai multe cazuri.
Adolescenţii căldicei, care nu se omoară cu relaţia lor cu Dumnezeu, ci se mulţumesc cu minimum necesar ca să nu-i supere pe părinţi şi pe cei de la biserică responsabili de ei, ajung tineri şi mai puţin căldicei, adulţi reci şi bătrâni îngheţaţi. Vieţi risipite. Impact etern zero. Numărul restrâns sau inexistent de oameni influenţaţi şi ajutaţi. Ce trist! Dar au terminat viaţa aşa cum au început-o.
Ce putem face? Să-i lăsăm să meargă pe calea lor sau să încercăm să-i oprim arătându-le că există un mod mult mai satisfăcător şi eficient de a trăi?
Pentru orice părinte şi lucrător cu adolescenţii şi cu tinerii nu există decât opţiunea a doua.
Apatia spirituală este o boală care ucide biserica mai eficient decât o fac săgeţile aprinse ale lui Satan. De fapt, apatia este poate săgeata lui cea mai eficientă şi des utilizată. Să nu cumva să se trezească la viaţă!
Sean Dunn în lucrarea sa îndelungată cu acest segment al bisericii a acumulat o experienţă nepreţuită şi a luptat pe toate fronturile împotriva apatiei, încercând să crească tineri plini de pasiune şi de viaţă din belşug. Reţeta lui este simplă şi biblică: îndreaptă-i neobosit pe tineri spre o relaţie autentică şi continuă cu Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt îi poate schimba, dacă se pun la dispoziţia Lui şi-L lasă să-i transforme cum ştie El mai bine.
Există speranţă! Cel mai bun ajutor este să fim pentru adolescenţii şi tinerii noştri o sursă de inspiraţie, să fim modele a ceea ce poate face Duhul Sfânt dintr-un om care se lasă condus şi transformat de puterea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu îi confruntă pe tineri în privinţa apatiei lor fără a-i ajuta să se schimbe, iar noi putem fi mâinile şi picioarele lui Dumnezeu în procesul transformării lor. Vom vedea cum, prin ajutorul lui Dumnezeu, tinerii vor renunţa la plictiseala lor şi vor deveni creştini înflăcăraţi de dorinţa de a avea o relaţie apropiată cu Tatăl lor şi îşi vor forma o concepţie pozitivă despre viaţă
Doriţi să citiţi două capitole din carte? Click aici!

http://www.nouasperanta.ro/plictisit/

 

Reacție americană la închiderea unei biserici creștine din Iran


Forțele de securitate iraniene au dispus, săptămâna trecută, închiderea bisericii creștine Jannat Abad, din Teheran. Biserica, afiliată organizației americane Assemblies of God (AG – „Adunările lui Dumnezeu”), are 100 de membri. În prezent, în Teheran mai funcționează doar trei biserici creștine: Biserica Centrală a Adunărilor lui Dumnezeu în Teheran – aflată și aceasta sub presiune), Biserica Presbiteriană și Biserica Evanghelică, informează Charisma News.

Foto: secondcomingherald.com„Credincioșii din Iran și din alte părți ale lumii își riscă efectiv viețile și viața familiilor lor de fiecare dată când trec pragul unei biserici, a declarat Greg Mundis, director executiv al AG World Missions. „E nevoie să ne rugăm cu credință pentru frații și surorile noastre care suferă atât de mult în numele și pentru cauza lui Christos”, a mai adăugat acesta.

Închiderea forțată a bisericii Adunarea lui Dumnezeu vine la câteva luni după închiderea unei alte biserici din aceeași congregație, în Ahvaz, în decembrie 2011. Întreaga comunitate a fost atunci reținută pentru interogare.

În urmă cu câteva luni, superintendenul general al AG s-a întâlnit cu președintele Barack Obama pentru a discuta situația prizonierilor religioși din Iran, inclusiv cea a pastorului Yousef Nadarkhani. Se estimează că asemenea pastorului, alți circa 20 de creștini ar mai fi în spatele gratiilor, din cauza credinței lor în Christos.

http://www.infocrestin.com/reacție-americana-la-inchiderea-unei-biserici-creștine-din-ir/an

Elevii „de la ţară”, aşi la matematică


Locuiesc în mediul rural, dar asta nu îi împiedică să înveţe şi să încerce prin orice mijloace să ajungă „oameni mari”, aşa cum le place să spună. Elevii Şcolii Generale Borăscu învaţă zi de zi pentru un viitor mai bun, un viitor care să îi scotă, pe ei sau pe părinţii lor din sărăcia lucie, în care uneori îţi trăiesc veacul. De curând cei mai buni copii ai claselor a II-a şi a IV-a au participat la Concursul Naţional Micul Matematician, reuşind să aducă premii importante, pentru ca toată comunitatea să fie mândră de ei. Pentru ei, a fost încă o zi în care şi-au demonstrat că se poate.

Cer puţin, dar oferă mult şi mai ales cred cu tărie că şcoala este temelia de bază pentru clădirea unui viitor „printre oameni”. La Şcoala din Borăscu se învaţă carte, chiar dacă condiţiile sunt cum sunt iar mediul rural oferă mai puţine decât cel urban.

Cu toate impedimentele apărute în cale, micuţii pe care doamna învăţătoare Dorina Buşoi îi are în grijă învaţă, reuşind să obţină rezultate remarcabile la mai toate concursurile la care participă.

De curând elevi din clasa a II-a şi a IV-a au reuşit să se întoarcă de la Concursul Naţional Micul Matematician cu premii importante, premii care le-au demonstrat tuturor cât se învaţă la Borăscu.

„Ionuţ Daniel Giuimanca, Bianca Mitroi, Aurora Pandia, Florin Rezeanu, Luiza Alexăndroiu, Silvia Bejinaru, Nicoleta Croitoru, Constantin Valentin Mitroi, Ionela Elena Paliu, Nicolae Rădulicea, Ana-Maria Semen şi Roxana Nedelcu sunt copiii care s-au evidenţiat la acest concurs. Cred cu tărie că pot face faţă oricărei competiţii, sunt copii inteligenţi, care merită promo­vaţi şi ajutaţi să meargă mai departe”, a spus Dorina Buşoi, învăţătoarea care de 35 de ani slujeşte în sluj­ba şcolii şi a copiilor.

Micuţii vor participa şi pe viitor la astfel de competiţii, de unde sigur, vor aduce rezultate pe măsură.

http://gazetadedimineata.ro/actualitate/elevii-%E2%80%9Ede-la-tara-asi-la-matematica/

Ieri Dealul Universităţii a fost mai înalt decât Parângul


Dacă un călător neavizat, călăuzit de vreun navigator buclucaş, ar urca pe strada Universităţii din Petroşani, s-ar aştepta să ajungă într-o staţiune montană. Şi pe bună dreptate, căci drumul se caţără pieptiş, schimbându-şi direcţia brusc, în curbe strânse, prin verdele întunecat al arborilor care par dornici să-l învăluie în taină.
Destinaţia este însă alta, drumul mai aglomerat ca de obicei, iar parcările neîncăpătoare. Şi asta dintr-un motiv bine întemeiat: la Universitate este festivitatea de absolvire a studenţilor de la Facultatea de mine.
Animaţie şi culoare. Rumoare şi bună dispoziţie. Soarele matinal, dar intermintent în această zi noroasă, scaldă în lumină holul de la etajul doi în care par să fi apărut două tabere: absolvenţi şi invitaţi. Dar aceasta doar după ce absolvenţii şi-au îmbrăcat robele.
Nu putem vorbi despre o tradiţie veche referitor la această festivitate, fiind doar la a cincea ediţie, dar este bine organizată şi primită cu entuziasm.
La ora zece se intră în aulă. Fără întârzieri. Festivitatea se deschide cu momentul solemn al intonării binecunoscutului imn „Gaudeamus igitur”.Urmează apoi luările de cuvânt, mai întâi cadre didactice, iar pe urmă absolvenţi, reprezentanţi ai fiecărei specializări.
Stiluri diferite, motivaţii diferite, abordări diferite, dar toate discursurile au fost străbătute de acelaşi fior emoţional, de acelaşi sentiment al despărţirii, al unui sfârşit care este, totuşi, un început.
Domnul Ioel Vereş, decanul Facultăţiii de Mine, a subliniat în cuvântarea domniei sale atenţia care trebuie acordată bunurilor spirituale, cu care, spunea domnia sa, „oricând un tânăr poate să producă valori materiale”.De altfel, discursul şi-a dovedit originalitatea faţă de ceea ce auzim în mod obişnuit, prin frecventele trimiteri la textele biblice. De luat aminte pentru cei care cred că Biblia aparţine în exclusivitate amvonului.
Entuziasmul a atins apogeul când absolvenţii urcaţi pe scenă, având diplome în mâini, şi-au aruncat tocile spre… înalt. A fost ca un zbor îndrăzneţ spre culmi, spre înălţimi ameţitoare. În acele momente, la cota reală se adăuga zborul tocilor, purtând vise şi năzuinţe, iar Dealul Universităţii creştea şi creştea, privind de undeva de sus Parângul. Da, ieri la Petroşani, Dealul Universităţii a fost, măcar pentru oclipă, mai înalt decât Parângul.
Gravitaţia a biruit, însă. Tocile au revenit la locul lor. Cât despre vise şi împlinirea lor, amintim cuvintele cu care îşi încheia discursul domnul Aron Boantă, rectorul Universităţii: „Dumnezeu să vă ajute!” La care nu mai putem adăuga decât: Amin!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 14 iunie 2014

Video – festivitate

Dragă Cornele…(Dedicaţie pt.prietenul meu)


Suntem prieteni buni de când ne ştim,
Din vremea tinereților rebele,
Şi ca prieteni şi-astăzi ne iubim
Dar nu suntem ce-ar trebui să fim,
Adică fraţi, dar în Isus, Cornele.

Prieten drag, aş vrea să ştii că eşti
Tema fierbinte-a rugăciunii mele
Şi crede-mă, fără să te-ndoieşti,
Că ceru-aşteaptă să te pocăieşti,
Să te întorci la Dumnezeu, Cornele.

Ai încheiat un legământ, cândva,
Şi ai făcut în clipele acele
O bucurie sfântă-n casa ta
Şi azi, privind din cer, de undeva,
Aşteaptă mama ta, sperând, Cornele.

Există încă lanţuri ce te ţin?
Ispitele-s prea mari, poveri prea grele?
Dar ai uitat că Tatăl tău divin
Transformă norii vieţii în senin
Când vii încrezător la El, Cornele?

Vino să guşti din sfinte bucurii,
Să simţi că sufletul ţi-e plin de ele,
Vino să vezi din nou cum e să fii
Părtaş cu ai lui Dumnezeu copii
La moştenirea cerului, Cornele.

Tu ştii şi crezi, dar nu este de-ajuns,
Ascultă azi a Domnului chemare
Şi lasă-te de glasul Lui pătruns
Ca să primeşti la frământări răspuns;
Cornele, eu te-aştept la adunare.

Cu drag, Felix Marţian       22 aug.2007

Această poezie a fost scrisă cu destinație precisă și dacă m-am hotărât acum să o postez pe site am făcut-o gândindu-mă că fiecare din noi are cel puțin un Cornel pentru care se roagă. Să ne intensificăm rugăciunile și Dumnezeu va lucra.