Intr-o rapa, sute de gura-casca s-au adunat ca intr-un amfiteatru antic sa priveasca minunea. Pe malul celalalt, 50 de suflete chinuite, altadata condamnate la supravieţuire prin violenta, strigau si plangeau de li se scuturau vesmintele albe. Flacai voinici, numai buni de bataie in discoteca, varsau lacrimi de pocainta intr-un parau pana cand un sarpe a iesit spre ei. A fost zi de botez la penticostalii din satul Slobozia, comuna Voinesti. Duminica, 3 iunie, 50 de oameni au fost scufundati in garla ce traverseaza localitatea.
Satenii i-au facut zagaz garlei ca sa aiba junii si junele loc de botez
Inceputurile
Fara faptele pline de rautate ale lui Barbu Noua Sandu nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat in Duminica Mare a Rusaliilor la Voinesti-Slobozia. Barbu isi batea nevasta, isi alunga fiul in surghiun prin alte sate, isi dadea foc la propria casa incercand sa arda odata cu ea. “Eram bolnav de artrita, trebuia sa imi amputeze picioarele si de disperare am baut mult. Oricum aveam darul betiei”, recunoaste batranul Barbu, chip curat. “Nu mai vedeam nicio sansa pentru mine. Stateam cu lantul pe acoperis si alungam pe oricine se apropia sa stinga focul. Voiam sa mor.” Disperarea a pus stapanire pe Barbu Noua Sandu prin 1991, cand implinise 40 de ani de viata si nu mai gasea nici o speranta pentru sine. Nevasta nu ii mai daruise copii, avea doar unul adoptiv, pe care il dispretuia.
Au fost botezati unul cate unul, sprijiniti de cei doi pastori care-i scufundau in apa paraului
Fiul surghiunit
Consatenii care i-au stins focul din casa marturisesc si acum despre faptele lui rautacioase “pentru el si familia lui”. Dupa incendiu, cand i s-au terminat banii de baut, Barbu a luat-o pe nevasta-sa deoparte, doar el cu ea, si i-a spus: “Ma, femeie, ma pregatesc de spital sa ma taie. Indiferent ce am facut noi pe lumea asta, am baut, am fost nasi de botez, cat o mai duc nu stiu, dar simt ca nu ramane nimic din mine. Vreau sa ne pocaim”. Si Barbu a mers la biserica penticostala din Iasi in loc sa ia drumul spitalului. Acolo si-a marturisit pacatele in fata fiului sau vitreg, Viorel Badarau, cel surghiunit si devenit intre timp pastor. A uitat de spital si a ales sa se intoarca pocait, acasa.
La iesirea din biserica
A fost “carligul”
In Slobozia, toti s-au mirat ca “mare minune a facut Domnul cu omul asta nebun de legat”. In cateva luni, artrita i s-a vindecat si pilda lui a devenit carligul in care comunitatea si-a agatat sperantele pentru o viata mai buna. Femeile din Slobozia s-au bucurat ca barbatii lor, daca se pocaiau, nu le mai bateau, copii din familiile de pocaiti au prins drag de carte si cele trei scoli din Slobozia au devenit neincapatoare. Douazeci dintre tinerii din satul acesta uitat de lume au absolvit de curand liceul si, pe scurt, comunitatea unde aproape toti vedeau scapare prin crima s-a schimbat in bine. Astazi, politistii nu mai investigheaza actele lor de violenta, ci vin sa caute contribuabili care nu isi platesc impozitele. Si toate astea, zic oamenii, datorita pastorului Viorel Badarau care, dupa ce l-a convertit pe tatal sau vitreg, a revenit in Slobozia, de unde fusese fugarit.
Fara faptele pline de rautate ale lui Barbu Noua Sandu nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat
Politist somer
In Duminica Mare a Rusaliilor, un politist TF a coborat in rapa unde s-a adunat tot satul la botez si l-a cautat pe unul de-ai lui Nichita. Imediat, liderii comunitatii au dat veste si l-au chemat pe impricinat, care tocmai se pregatea sa primeasca duhul sfant in haine albe. Candidatul la botez preschimbat instantaneu in datornic la stat a stat cuminte in fata politistului, l-a ascultat linistit, fara tipete sau fuste aruncate in sus, si a semnat un proces verbal ca are de platit impozite, “in rate”, pentru fierul vechi predat la depozite. “Multi predau fier vechi pe buletinul unuia singur de se aduna cate 500 de milioane de lei care trebuie impozitati”, lamureste politistul.
Vestiarul improvizat unde se schimbau cei botezati
Religia i-a schimbat
In douazeci de ani de cand a inceput evanghelizarea in satul Slobozia si imprejurimi, biserica a reusit ce niciun proiect european pe sute de mii de euro nu ar fi schimbat: 3.500 de suflete de batausi din tata in fiu s-au civilizat si rezultatele s-au vazut de la un an la altul. Daca in anii ’90, o casa de chirpici cu chisca in loc de fereastra impunea stilul in satul Slobozia, astazi pe vatra bordeielor slobozenii au ridicat vile cu etaj si pe drumurile neasflatate de autoritati in locul carutelor circula dubite cu numere de Olanda, Italia sau Franta. Banii altadata aruncati pe bautura sunt acum dramuiti intr-o comunitate religioasa, condusa dupa invataturile biblice.
Multime in delir, inainte de botez
Gospel lautaresc
“Oamenii acestia au fost marginalizati. Sunt tigani de care nimeni nu voia sa auda. Faceau razboaie intre ei, razbunatori, aveau numai probleme cu legea”, marturiseste pastorul Badarau. Biserica penticostala a stiut sa si-i apropie si sa-i invete. Pe ritmuri de muzica lautareasca, cu versuri crestine, junii tatuati pe gat si femeile lor bucuroase ca nu vor mai lua bataie, cheama pe “Duhul Domnului care ii cerceteaza”. Candidatii la botez imbracati in alb, precum Hristos in fata lui Ioan, tremura si canta in delir: “Te rog, Dumnezeu, intra in inima mea, Da-mi putere, M-am saturat de această lume stricata, Primeste-ma si da-mi o inimă curata”. Muzicantii veniti tocmai de la Targoviste inchina versuri despre chinurile pacatosilor si bucuria botezului. Pastorii predica la microfon despre nunta cu Mantuitorul, localnicii saluta “Pacea Domnului” si cu totii se numesc intre ei frate si sora.
Sute de oameni in asistenta
Botezati doar la maturitate
Viorel Badarau, pastorul de la Slobozia care in douazeci de ani a reusit sa evanghelizeze 90% din sat, se afla de dimineata in mijlocul adunarii. La biserica a tinut predica despre “familia sfanta” in care urmeaza sa intre candidatii, despre alegerea intre Dumnezeul suveran si diavol. “Viata noastra aici o consideram ca un vis dupa care urmeaza ori chinul vesnic, ori fericirea vesnica”. Un penticostal poate primi botezul doar dupa implinirea varstei de 18 ani, pentru ca alegerea sa o faca in cunostinta de cauza. Pastorul Badarau a pornit in viata fara nicio sansa, dintr-o familie saraca, dezbinata, cu un tata vitreg de la care a primit doar bataie. “De mic copil am avut o viziune sa schimb mentalitatea oamenilor din satul meu. Cum as putea gasi o solutie sa ii transform in bine”. Si Viorel a primit in dar o Biblie de la un strain. Acela a fost momentul.
Cei doi pastori impreuna cu tanarul care primea botezul
Fara cruci, doar ceasuri
In Casa de adunare, cum ai intrat, barbatii stau la stanga, femeile la dreapta. Catapeteasma nu exista, ci pastorii pregatesc slujba la vedere, de la pupitru. Cand dau tonul la rugaciune o bolboroseala colectiva cuprinde sala, fiecare glasuieste tare si doar pe buze poti citi ce zice: “Te rog, Doamne, din toata inima, da-mi putere” si urla din toti bojocii catre cer. Unii tin maini la la inima, altii pe frunte si cu totii isi intind mainile in aer. Pe peretii albi nu se vede niciun crucifix, doar ceasuri si citate din psalmi. Junii si junele ies din biserica si in fruntea procesiunii pornesc inspre rapa cu apa tubure. Sunt imbracati in haine “fara pata”, dupa cum sunt pe afară la fel sa fie si pe dinauntru. “Dumnezeu l-a creat pe om curat la inima, dar omul mergand pe pamant s-a intinat”, explica pastorul.
Viorel Badarau, pastorul din Slobozia
Sectanti, dar crestini
Pe rapa de la rau, lumea puzderie ii intampina pe cei ce vin imbracati in haine albe. “Glorie, osana, marire!” Gura-casca de azi au fost botezati in anii trecuti. Aproape orisice femeie poarta in brate un sugar, iar tancii se tin dupa tatii lor ocupati de asemenea cu cei mai mici. “Facem copii cate sapte, cate doispe’. Ne e drag sa ii crestem”, zice o mama cu naframa. Iar pastorul o completeaza, “Isi trimit odraslele la scoala”. Putini batrani vezi si aceia doar pe la margine suparati ca li s-au convertit copiii. “Cand m-oi boteza eu in borta aia, atunci sa se boteze toti din sat”, spune un mos.
Un sarpe a iesit dintre ei
In mijlocul garlei, doi pastori au intrat in apa maloasa impreuna, cu junii, unul dupa altul. Cand s-a afundat al treilea flacau intre valurile cremoase, un freamat a miscat multimea. “Ce s-a intamplat, a cazut careva in apa?”, intreaba unul. Timp de patru ore nimic nu ii impresionase pe toti intr-o suflare, cand a aparut un sarpe ce se indrepta prin fata candidatilor pentru botez. “Opreste-l, omoara-l, uite cum au iesit pacatele din ei”, striga lumea si au prins a lovi cu crengile pana l-au adus la mal. O femeie venita de la Ciurea, invesmantata in alb, singura cu batic brodat, inainte sa intre la apa, a apucat sa spuna ca aici, in Slobozia au loc minuni cum nu se mai intampla in alta parte. A fost ultima evanghelizare colectiva, pentru ca aproape toata comunitatea e penticostala.
Captura: sarpele a fost inchis intr-o sticla
Sprijin de la comunitate
In august 2009, ziarele scriau despre clanul Gangal din Slobozia: “A fost anihilata cea mai mare grupare de hoti de animale din Moldova”. Procurori din doua judete au actionat sa bage dupa gratii 10 membri ai unei retele care si-a avut originea in satul unde pastorul Viorel Badarau isi savarseste misiunea. O parte din clanul Gangal s-a convertit intre timp la penticostalism si a abandonat vechile practici ilegale. Dintre Gangalii neconvertiti unuia i-a luat ars de curand casa de la un trasnet, iar comunitatea de penticostali adunati in rapa la botezul colectiv a facut cheta pentru familia “necrediciosului” sinistrat. Din saracia lor au adunat 2.000 de lei pe care i-au donat public lui Florin a lui Vasile Gangal.
Din ce in ce mai multi
Penticostalii pun in centrul religiei lor importanta Duhului Sfant si experienta directa a credinciosilor cu Dumnezeu. In Romania, potrivit recensamantului realizat in urma cu zece ani, penticostalii reprezentau 1,5% din populatie (aproximativ 330.000 de suflete). Penticostalismul este cultul cu cea mai importanta dezvoltare, in lume existand aproximativ 250 de milioane de penticostali, adica 10% din intreaga miscare crestina. Biserica Penticostala a aparut la cumpana dintre secolele XIX si XX, in Statele Unite, unde predicatorul Charles F. Parham a lansat ipoteza ca asupra credinciosilor incă mai coboara Duhul Sfant, idee argumentata cu mai multe versete din Noul Testament. Numele organizatiei vine de la a cincizecea zi de la Inaltarea lui Iisus (Rusalii), cand – potrivit Bibliei – Duhul Sfant a coborat asupra discipolilor lui Iisus si le-a oferit darul vorbirii in limbi (glosolalie). Penticostalii cred ca evenimentele petrecute de Rusalii nu au fost miracole izolate, ci ca lucruri similare se petrec in fiecare zi.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 