M-am gândit să trecem mai adânc printr-una din cauzele ajungerii ” aici ” şi să vorbim despre RESPINGERE…
Ce simţi când doar ajungi cuvântul ” respingere ” ? Te tulbură? Nu-ţi place? Îţi aduce la suprafaţă amintiri care te dor? …
Mie… sincer… nu-mi place cuvântul acesta… nu îmi place cuvântul pentru că tot ceea ce cuprinde el m-a făcut să-i simt profund însemnătatea…
Conform DEXului, cuvântul ” respingere ” înseamnă 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.
Să privim ” respingerea ” chiar de la ” începuturile ” ei… Să vedem rădăcinile care au otrăvit omenirea.
► Satan este prima fiinţă respinsă. Din cauza răzvrătirii lui, a fost aruncat afară din Rai. ( Luca 10:18 )
► Adam şi Eva au păcătuit împotriva Lui Dumnezeu au suferit ca şi consecinţă a neascultării lor, respingerea, alungarea din Rai. Din prezenţa Lui Dumnezeu. ( Geneza 3:1-6)
► Adam o respinge pe Eva ( Geneza 3:12 )
► Acceptarea Lui Dumnezeu este retrasă. În locul ei a rămas respingerea! ( Isaia 59:2 )
Respingerea este ca un blestem. Ea s-a răsfrânt asupra primilor oameni iar ei au transmis-o generaţional până în ziua de azi.
Aceste consecinţe ale respingerii lucrează şi acum degradare în rasa umană, în prezent.
Această respingere din partea Lui Dumnezeu a fost rezolvată prin jertfa Lui Isus. Însă trebuie să ştim să ajungem la restaurare, adică să avem revelaţia acceptării Lui Dumnezeu.
Restaurarea totală va avea loc doar atunci când întreaga noastră fiinţă va fi răscumpărată , la revenirea Domnului Isus.
Planul Lui Dumnezeu este de a oferi dragoste şi acceptare în mod necondiţionat.
Respingerea lucrează în duhul uman. În cel mai intim loc al fiinţei noastre. Ne naştem cu această sămânţă a respingerii în duhul nostru.
Ea îşi face simţită apariţia ( în unele cazuri ) încă dinaintea conceperii fătului în pântec. ( …cum ar fi faptul că viitoarea mamă ” respinge ” sarcina dacă – de exemplu – copilul a venit într-un moment ” nepotrivit”, sau dacă află că sexul copilul este altul decât ceea ce ar fi aşteptat, sau dacă deja sunt prea mulţi copii şi cel din urmă sosit deja a făcut să crească greutăţile familiei, etc.
Toate acestea sunt ca un fundament. Ca o linie care se continuă.
Pe acest ” fundament ”ne începem viaţa pământească.
Familia este mediu în care ne dezvoltăm, mediul în care ni se modelează personalitatea. Aici ni se formează caracterul, ne interiorizăm credinţele.
În aceste condiţii este imperios necesar ca, copilul să aibă un mediu sănătos care să prmită o dezvoltare armonioasă.
Dacă familia oferă copilului un mediu sănătos, atunci copilul va creşte ca un om normal, fără tulburări în personalitate, cu o puternică personalitate…
Pe partea opusă avem familia disfuncţională. Unde rolurile părinţilor nu sunt respectate. Unde poate există confuzie în privinţa identităţii proprii.
Aceste situaţii sunt descrise în linii mari.
Sunt sigură că fiecare cunoaştem cazuri care se înscriu şi într-o parte şi în alta…
Toate aceste lucruri sunt ca un tablou care e mult mai complex dacă-l priveşti îndeaproape.
Să poposim puţin deasupra tabloului unde familia este disfuncţională.
Cum ar fi putut să afecteze viaţa noastră în prezent?
► În primul rând momentul conceperii este startul care dă tonul vieţii fiinţei care este concepută.
Atitudinea părinţilor, mediul în care este conceput ( în cadrul undei căsătorii binecuvântată sau într-o relaţie de curvie, etc. ), atitudinea pe timpul sarcinii…toate se impregnează adânc în duhul copilului.
Cuvântul Lui Dumnezeu în Deuteronom 23:2 spune clar că cei concepuţi în curvie sunt respinşi. Nu pot avea acces la Templu, nici chiar a zecea generaţia a acelui om nu poate avea parte în a intra în Casa Lui Dumnezeu.
► Felul în care este primit copilul la naştere…cu dragoste sau nu…cu acceptare sau dezinteres?! Acest „ start ” contribuie la consolidarea sentimentului de acceptare şi apartenenţă.
► Acceptarea identităţii sexuale.
Am întâlnit cazuri în care părinţii şi-au respins propriul copil doar pentru că era băiat iar ei şi-au dorit fetiţă.
Chiar dacă ulterior părinţii şi-au acceptat copilul, s-a putut vedea dezvoltându-se în copil o dorinţă de a fi băiat…Neacceptarea identităţii sexuale duce la o deformare a personalităţii.
► Modelarea vieţii, viitorului copilului după dorinţele părinţilor. Astfel este înfrânată creativitatea şi ” eliberarea ” caracterului în vederea dezvoltării proprii. Părinţii fiind îndrumători atenţi dar iubitori.
Exemplu: Faci cutare şcoală sau să înveţi cutare meserie! Eu ştiu ce e mai bine pt. Tine…tu nu ştii…etc. Nu eşti bun de nimic, eu trebuie să aleg mereu pentru tine…
► Acceptarea felului în care arătăm.
De multe ori, respingerea vine din respingerea pe care o întâmpinăm din partea colegilor, prietenilor , porecle care jignesc.
► Divorţul / separarea / moartea produce un dezechilibru în viaţa copilului. Şi cel mai adesea aduce condamanare peste copil, acesta autoînvinovăţându-se pentru situaţia în care se află părinţii.
► Adopţia – aduce un sentiment de înstrăinare, de abandon.
Acestea sunt doar câteva din cazurile care afectează viaţa noastră ca şi copil. Ele rămân adânc în duhul nostru.
Ele trebuiesc aduse Domnului pentru a ne fii vindecată întreaga fiinţă.
Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » De ce ajungem aici?
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 