Lună: iulie 2012

Interviu Luxxe, un tanar simplu si plin de farmecul Cerului

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Interviuri

Luxxe, pe numele lui adevarat, Adi Marian, este un tanar dedicat lui Dumnezeu, un tanar care a  trecut prin incercarile provocate de o tumoare canceroasa. Credinta si dragostea adresate lui Dumnezeu l-au facut sa ramana credincios si puternic in Creatorul universului.

Va invit, asadar, sa il cunoasteti pe Luxxe, un tanar simplu si plin de farmecul Cerului.

Pentru inceput, te rog sa ne spui cine e Luxxe.

Luxxe este, defapt, Adi Marian, insa, cei mai multi ma cunosc doar ca Luxxe. M-am nascut in Campia Turzii, judetul Cluj, in urma cu aproape 23 de ani. Locuiesc de mai bine de 8 ani in Spania, in apropierea Madridului si frecventez biserica penticostala Emmanuel – Arganda del Rey si cant la chitara bass in grupul de lauda si inchinare ProDeus.

La inceputul acestui interviu, te rog sa ne povestesti despre intalnirea ta cu Isus… despre relatia ta cu El.

As putea spune ca am crescut de mic intr-un mediu crestin, desi tatal meu nu este intors la Dumnezeu. Am avut o adolescenta cu urcusuri si coborasuri, dar nu m-am departat prea mult de biserica si de Dumnezeu. In anul 2007, am luat hotararea de a-L cunoaste si urma mai indeaproape pe El. Am facut public lucrul acesta prin botezul in apa si mi-am inceput slujirea impreuna cu alti tineri din biserica.

Cu ceva timp in urma, a aparut ceva neasteptat in viata ta… ai aflat ca ai o tumoare canceroasa pe glanda poarotida. Cum  a inceput totul?

A inceput cu o umflatura mica dupa ureche, ceva nesemnificativ, care la inceput ma durea doar la lovituri. Mai tarziu, durerea s-a intensificat, o simteam la orice atingere si de fiecare data cand incepeam sa mestec. Durerea dura destul de putin si era suportabila, fapt pentru care nu i-am dat prea mare importanta. Ma obisnuisem cu ideea si ma asteptam sa ma doara la fiecare masa. Dupa 2 crize care au durat cate 24 de ore, cu vizite la urgente si cu aceeasi durere chiar si dupa calmante, mi-am propus sa-mi fac un control.

Dupa inca un an de amanari, am aflat rezultatul scanner-ului: un chist crescut probabil pe glanda parotida (una din glandele salivare), care ar trebui operat dupa o analiza mai exacta, dupa biopsie. Rezultatul biopsiei spunea altceva: tumoare canceroasa pe glanda parotida. Solutia era operatia urgenta, cu riscul de a atinge nervul facial care trece prin mijlocul glandei.

La aflarea vestii, nu stiam cum sa reactionez. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa trimit un mesaj unei bune prietene care m-a incurajat si mi-a amintit ca Dumnezeu nu ma va lasa niciodata. A avut dreptate, pentru ca in tot timpul petrecut in spital nu m-am simtit singur sau abandonat. M-am rugat impreuna cu multi prieteni din mai multe biserici si Dumnezeu mi-a dat putere sa trec prin incercare.

In data de 17 Martie 2010, cuprins de emotii, dar nu de frica, plin de pace si de liniste interioara, eram pe masa de operatie. O operatie care a durat 5 ore, dar care a iesit fenomenal. Nervul facial nu a fost atins, iar tumoarea a fost scoasa in intregime.

Ce urmeaza acum?

Fiind o forma de cancer foarte rar intalnita, avand putine informatii despre aparitia, dezvoltarea si reaparitia ei, medicii au decis sa continui un tratament complementar de radioterapie. Consta in 33 de sesiuni de raze, despre care prea putin pot vorbi acum pentru ca urmeaza sa le incep. Un singur lucru stiu sigur: Dumnezeu va fi cu mine si efectele secundare vor fi minime.

Cum vezi tu aceasta etapa din viata ta care urmeaza sa se intample si, totodata, implicarea lui Dumnezeu in ea?

Intreaga experienta o vad ca o prelucrare si pregatire pe care Dumnezeu o face in viata mea de crestin. Aveam lucruri la care trebuia sa renunt, lucruri care trebuia sa inceapa, iar daca Dumnezeu a ales metoda aceasta pentru mine, sunt sigur ca e cea mai buna si mai utila.

Dumnezeu putea sa ma vindece fara operatie, dar aveam nevoie sa invat alte lucruri mai importante. A fost un impuls pentru a continua si a progresa in slujire, un moment al rededicarii. Dorinta de a-L cunoaste mai mult pe Dumnezeu si de a studia Cuvantul Sau s-a aprins in mine. Am invatat ce inseamna sa te increzi pe deplin in El, sa depinzi in totalitate de El. Relatia mea cu Dumnezeu s-a imbunatatit (am inceput sa-I dedic mai mult timp si atentie) si, implicit, asa a fost si cea cu cei din jur.

Intr-o astfel de”furtuna”, cat de importanta e credinta, proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu si o atitudine pozitiva si plina de bucurie?

Increderea in Dumnezeu, atitudinea pozitiva, pacea pe care El a lasat-o peste mine au fost lucrurile care m-au ajutat sa trec mai usor prin incercare. Mi-au dat putere sa nu ma ingrijorez, pentru ca atunci cand iti pui increderea in Dumnezeu, nimic nu-ti poate sta impotriva.

Un gand pentru cei care citesc ceea ce tu ai impartasit cu noi si, in special, pentru cei care se confrunta cu suferinta.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca pot vorbi despre experienta frumoasa pe care am avut-o cu El. Le multumesc tuturor celor care m-au incurajat si s-au rugat pentru mine. Apoi, le reamintesc tuturor cititorilor ca nimic nu este la voia intamplarii si nici un fir de par nu cade fara ca Dumnezeu sa stie. Din toate lucrurile avem de invatat cate ceva, iar suferinta ne face mai buni, mai intelegatori, mai rabdatori, mai tari. Cu mult timp inainte ca incercarea sa vina peste noi, Dumnezeu incepe sa pregateasca iesirea din aceasta. Ingrijorarea nu-si are loc in inimile copiilor lui Dumnezeu.

Interviu realizat de Ramona Ciobanu si Florin Lupean

® Flacăra Închinării Media

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Interviu Luxxe, un tanar simplu si plin de farmecul Cerului

Rugăciunea chirurgului

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

O tânără asistentă medicală dintr-un spital american a povestit următoarele: “Eram de serviciu în sala de operaţii. Un renumit chirurg avea de tratat un pacient foarte grav bolnav şi la operaţie asistau mulţi medici. Când pacientul se afla pe masa de operaţie, chirurgul a întrebat-o pe asistentă:
– Avem totul pregătit pentru intervenţia chirurgicală sau mai trebuie să facem ceva înainte de a începe operaţia?
Răspunsul asistentei a fost:
– Putem începe. S-au luat toate măsurile ca operaţia să decurgă bine.
Chirurgul se gândi o clipă, apoi spuse cu voce liniştită, dar hotărâtă:
– Ceva tot mai trebuie să facem: trebuie să ne rugăm.

Şi astfel toţi am stat în jurul mesei de operaţie cu capetele plecate în timp ce renumitul chirurg a încredinţat pacientul, întreg personalul şi pe sine însuşi călăuzirii lui Dumnezeu. Operaţia a reuşit. Cât voi trăi nu voi uita clipa aceea solemnă când chirurgul cu toată experienţa sa a încredinţat totul în mâinile lui Dumnezeu. Chirurgul şi-a recunoscut dependenţa de Cineva mai mare decât el şi nu s-a reţinut ca să-i ceară ajutor în faţa noastră.”

Preluat din Sămânţa Bună

Decizie inedita intr-o localitate din India. Consiliul batranilor din Uttar Preadesh a interzis casatoriile din dragoste.

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

În India, casătoriile sunt decis de familii

Motivul? Acestea determina probleme in comunitate. Astfel ca, de acum incolo, mariajele vor fi aranjate de familii, fara ca opiniile mirilor sa fie luata in considerare, scrie bzi.ro.

Tot pentru a proteja casatoriile, batranii din sat au mai decis sa le interzica femeilor sa mai iasa afara din casa neinsotite si sa vorbeasca la telefonul mobil.

Masurile au starnit furia organizatiilor pentru apararea drepturilor femeilor. Autoritatile indiene au declansat o ancheta.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/o-tara-interzice-casatoriile-din-dragoste-cauzeaza-probleme_967326.html#ixzz20cUrRZhe

Mă doare să văd ce-am ajuns noi, oamenii.. ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

Nu trebuie să te simţi singur atunci când cineva te dezamăgeşte. Nu ar trebui să fie aşa, dar cam aşa se întâmplă de fiecare dată. Oamenii sunt aşa de schimbători şi făţarnici. Azi îţi sunt prieteni şi petreceţi împreună momente de neuitat, de la râs până la plâns cu sughiţuri. Prietenia e frumoasă. Dacă durează..
Ştiu că e greu, foarte greu de suportat. Dar aşa e omul. Azi te cunoaşte, mâine uită că te-a cunoscut. Îmi este greu să scriu despre acest subiect sensibil pentru că aşa simt acum. Simt că trebuie să am grijă să nu-mi pun prea mult încrederea în om (nu că mi-aş fi pus-o!) pentru că ei sunt prefăcuţi. Şi invidioşi. Te invidiază pentru lucruri de nimic, se leapădă de tine pentru că te văd ca un pericol în calea treburilor lor murdare.
Am învăţat că eşti singur pe drumul vieţii, nimeni nu vine să te ia de mână şi să te călăuzească prin Întuneric pentru că asta ar însemna ca tu să ajuţi la linia de finish înaintea lor, şi ei nu vor asta.

Oamenii sunt cu două feţe. Văd asta zilnic. Pe faţă te pupă în frunte şi “sincer” îţi compătimesc pierderile, dar pe la spate abia aşteaptă să spună şi altora ce-ai păţit, să bea din paharul otrăvit al bârfei.. şi să moară din interior. Nu te încrede în oameni şi nu îi lăsa nici pe alţii să se încreadă în tine. Şi tu îi vei dezamăgi pe ei dacă nu ai grijă.
M-am săturat de asta. Atâta făţărnicie nu am mai văzut nicicând în vieţile oamenilor, atâtea trădări pe la spate şi împunsături cu săgeţile urii în inimile noastre nu au mai fost niciodată. Vine Isus…
Acum văd că aşa este. Se apropie Isus de Pământ şi Se apropie ştergându-şi lacrimile din ochii ce privesc cu dezamăgire înspre noi, oamenii. Şi El care credea că va mai găsi ceva dragoste în inimile noastre.
Noi suntem în războaie, în procese de divorţ, în certuri, în beţii, în fapte de ruşine. O, da! Suntem creştini. Cu siguranţă ne aşteaptă un loc cu verdeaţă, aşa-i? Abia ce-am scos cuţitul din inima rănită a cuiva şi abia apucăm să căutăm altă inima frântă, să o ucidem cu totul prin ura noastră.

Ai ceva împotriva mea? Spune-mi pe faţă. Nu mă mai linguşi şi complimenta cu un zâmbet dezmierdat. Spune adevărul fără să-ţi fie teamă de consecinţele dureroase ale acestuia. Decât să mă urăşti în ascuns, mai bine spune-mi ce ai cu mine. Cam aşa ar trebui să procedăm, dragilor. Nu toată ziua pupi-pupi, iar pe la spate deabea aşteptăm să ne aruncăm unii pe alţii în prăpăstii. Căci doare. Şi toată viaţa vei avea cicatrici. Asta dacă nu mori..
Isus stă şi plânge. Pentru ce-am ajuns. Să ne omorâm unii pe alţii pentru o bucată de pâine. Să ne prefacem că nu ne mai vedem prietenul pe stradă. Să linguşim pe faţă şi să înjunghiem pe la spate. Să spunem prin statusuri ieftine copiate de pe net exact opusul a ceea ce suntem.
Mă doare sufletul când văd asta. Sunt dezamăgită. Acum, aveţi dreptul să mă judecaţi pentru ce-am scris. Măcar nu am minţit, am spus Adevărul.

Articol scris de Milena Cismasiu, blogul ei “Intrebarile Inimii“

Ce cauti?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Cunoaşteţi vreun cuplu căsătorit de mulţi ani? Să spunem…căsătoriţi de 50 ani? Dar de 30 ani? Parcă sunt din ce în ce mai puţini. Chiar şi 10 ani încep să fie mulţi pentru societatea noastră. Tindem să credem că totul este la dispoziţia noastră acum, imediat. Nu doar lucrurile, ci şi oamenii. Suntem cumva condiţionaţi să ne gândim la relaţii pe termen scurt?

Schimbarea este numele jocului. Nici familia nu au rămas neafectată. Rata divorţului a crescut nu doar în afara bisericii, dar şi în biserică. Sunt îngrijorat de câţi tineri divorţaţi cunosc sau sunt pe punctul de a divorţa. Cei care sunt căsătoriţi de mult timp încep să fie din ce în ce mai rari. Care este secretul lor?

De fapt, nu este niciun secret. Dacă cei doi îşi iau timp să studieze, să se gândească şi să se roage pentru a cunoaşte planul lui Dumnezeu pentru familia lor, fericirea le este la îndemână. Da, la îndemână, dar nu o certitudine! Dacă îţi iei timp acum să te pregăteşti pentru căsătorie poţi să te asiguri că tu şi cel/cea care va fi alături de tine veţi fi o familie fericită şi împlinită pentru o viaţă întreagă.
Drumul către o astfel de relaţie nu începe la nuntă sau în timpul lunii de miere, ci în timpul adolescenţei. Dacă vrei să ai o călătorie reuşită, nu te sui pur şi simplu în maşină şi pleci. Faci planuri, trasee şi studiezi hărţile. Te interesezi de destinaţie, de costuri, etc. Dacă vrei să găseşti partenerul potrivit, trebuie să ai un plan strategic pentru atingerea acestei ţinte.

Dumnezeu a dat instrucţiuni clare cu privire la căsătorie şi ceea ce trebuie să urmăreşti atunci când alegi partenerul cu care îţi vei petrece întreaga viaţă. În capitolul 31 din Proverbe sunt enumerate calităţile pe care un copil al lui Dumnezeu ar trebui să le caute la o fată. Pare o super-femeie, nu? La prima vedere, este aproape imposibil să găseşti aşa ceva. O astfel de femeie valorează mai mult decât pietrele scumpe. Caută o fată care trăieşte conform acestor principii, o fată care vrea să-L slujească pe Dumnezeu şi familiei ei.

Uită-te dincolo de tânăra înconjurată de o mulţime de admiratori, ale cărei gene sunt neliniştite, care cunoaşte puterea zâmbetului şi a farmecului ei şi se bucură folosind-o, care are în privire intenţii de flirt şi se prinde în jocul romantic de timpuriu. Uită-te în schimb la fata de la marginea mulţimii, poate nu aşa de strălucitoare, care nu se împodobeşte sau împarfumează atât de mult, care nu flirtează, ci este loială prietenilor ei, care poate vorbi atât cu fetele, cât şi cu băieţii fără a se folosi de feminitatea ei. Ea este cea al cărei caracter este cu mult ani înaintea celorlalte. Este capabilă de o relaţie de căsătorie pe viaţă. Ea poate fi cea pe care o cauţi pentru o relaţie de prietenie adevărată.

Sunt mai multe pasaje biblice care definesc trăsăturile unui băiat potrivit pentru căsătorie. Primul psalm vorbeşte despre acest lucru. Biblia este remarcabilă. Citiţi acest psalm având în minte perspectiva căsătoriei. Dacă te gândeşti la cineva pentru căsătorie, caută pe cel doritor să găsească înţelepciunea lui Dumnezeu, nu pe cea a lumii în care trăim.

Uită-te dincolo de tânărul cu braţe puternice şi pieptul lat, ale cărui glume şi frumuseţe fac inima fetelor din şcoala sau biserica ta să se topească. Uită-te mai bine la cel de la marginea mulţimii, poate nu atât de arătos, poate nu atât de bogat, care nu îşi arată interesul romantic pentru toate fetele, ci întotdeauna le tratează cu respect şi amabilitate. Care poate vorbi relaxat atât cu fetele, cât şi cu băieţii, dar niciodată nu încearcă să impresioneze. Pentru că el este acela al cărui caracter este înaintea celorlalţi. El este capabil de o relaţie de căsătorie pe viaţă.

Aduceţi-vă aminte că romantismul nu vă va ajuta să treceţi prin vremurile grele care vin în fiecare familie. Nu alegeţi un partener care pleacă atunci când sentimentele romantice sunt absente pentru o vreme. Acestea nu sunt la aceeaşi intensitate de-a lungul întregii vieţii. Când te îndrăgosteşti, sentimentele sunt foarte puternice, dar în timp, acestea se maturizează. Nu înseamnă că dispar, ci doar capătă o înfăţişare mai liniştită. Însă pentru a avea o familie fericită trebuie ca cei doi să aibă grijă de relaţia lor.

Dumnezeu vrea ca noi să fim împliniţi în toate aspectele vieţii noastre, inclusiv în familie. Începeţi să vă rugaţi pentru viitorul partener. Cereţi lui Dumnezeu să îl/o călăuzească în deciziile pe care le ia. Analizează-ţi propria viaţă şi vezi unde ai nevoie să creşti. Studiază bărbaţii şi femeile despre care Biblia vorbeşte şi pe care îi admiri. Şi atunci “…urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.”(Isaia 30:21).

Marius Andrei

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Ce cauti?