Lună: iulie 2012

„Credeam în zilele acelea că HIV/SIDA este o boală a homosexualilor. Astăzi știu că nu mai este așa.” În 1999 a depistat că boala a afectat-o și pe ea, pe când era gravidă cu cel de-al cincilea copil. Având o relație cu un singur partener, soțul ei nepurtător de HIV, singura explicație au fost intervențiile medicale ocazionate de celelalte nașteri.
După ce a fost depistată seropozitivă a trăit un adevărat șoc. „Nu am putut crede… Era ceva de genul: Doamne, cum de mi s-a întâmplat așa ceva?” A cerut consiliere unor prieteni al căror sfat a fost post și rugăciune timp de 7 zile, pentru a primi vindecarea divină. Era exact tipul de consiliere pe care ea însăși îl dăduse altora, bineînțeles fără rezultatele scontate.

Patricia Sawo a fost ani de zile un critic al persoanelor seropozitive, considerând că sunt blestemate de Dumnezeu. După ce ea însăși a fost depistată ca purtătoare de HIV, percepția i s-a schimbat radical.

Până în anul 1999 Rev. Patricia Sawo slujea într-o biserică penticostală din Kenya și, ori de câte ori era confruntată cu cazuri de HIV/SIDA le considera un blestem divin pentru o problemă morală. „Ca lider religios – ca femeie în biserica mea – am crezut că este o pedeapsă de la Dumnezeu.” În predicile sale Sawo a îndemnat mereu la pocăință, asigurându-și enoriașii că postul și rugăciunea vor aduce vindecarea de la Dumnezeu.

Patricia Sawo a decis să iasă public atunci când liderii bisericii discutau strategii prin care să identifice și să îi izoleze pe seropozitivii din comunități. A urmat o schimbare a percepției celorlalți asupra ei, pentru că a devenit ea însăși o victimă a prejudecăților. Și-a pierdut slujba și toate funcțiile din biserică, a fost forțată să își înceteze studiile. Soțul ei a devenit și el șomer și au fost dați afară din casă. Copiii au încetat să mai frecventeze cursurile școlare. Dintre toți prietenii familiei au mai rămas doar doi. „Timp de doi ani am trăit în singurătate și izolare. Stigma era… dureroasă.” Spune Sawo, afirmând că boala în sine nu e atât de dureroasă precum atitudinea societății și a bisericii.
În 2002 Patricia Sawo s-a alăturat ANERELA+ (African Network of Religious Leaders living with or personally affected by HIV and AIDS), o organizație ai cărei membri sunt lideri religioși africani afectați de virusul HIV sau chiar purtători ai lui. De atunci viața a reintrat în normal, și-a găsit un loc de muncă în cadrul organizației, a cunoscut lideri religioși asemeni ei și a devenit activistă pentru combaterea SIDA.
„Biserica trebuie să își schimbe atitudinea. HIV nu este o problemă morală. Este un virus”, mărturisește acum Patricia Sawo, activă în demersurile pentru depistarea și lupta împotriva HIV/SIDA dar și pentru integrarea și consilierea persoanelor purtătoare ale virusului. În 2005 a înființat Discover to Recover Centre, un centru care adăpostește copii ai căror părinți au murit de SIDA. „HIV m-a transformat într-o persoană mai bună”, spune Patricia Sawo. „Dumnezeu are felul lui propriu de a vindeca… În ce mă privește, mă simt vindecată.”

http://www.semneletimpului.ro/stiri

O fosta angajata a FBI care a fost trimisa in misiune in locul in care teroristii au prabusit zborul cu numarul 93, in cadrul atentatului de la 11 septembrie 2001, face marturisiri cel putin bizare in cartea pe care tocmai a publicat-o.

Lillie Leonardi sustine ca a vazut o “legiune de ingeri” care vegheau scena accidentului atunci cand ea a ajuns acolo.

Cat timp a fost angajata FBI, Lillie Leonardi nu a povestit niciodata despre aceasta experienta, dar dupa ce s-a pensionat, din cauza stresului post-traumatic de care a inceput sa sufere dupa atentate, femeia a decis sa scrie o carte in care sa povesteasca experienta cutremuratoare.

In carte, Lillie spune ca a ajuns la scena accidentului, in Shanksville, Pennsylvania, la trei ore dupa ce teroristii au prabusit pe un camp avionul de pasageri. Locul inca fumega si la un moment dat “ceata a inceput sa capete forma… toata ceata a luat forma unor ingeri. Erau ingeri care stateau intr-un spatiu deschis, in stanga locului prabusirii avionului. Erau sute si erau aliniati in coloane„.

Lillie Leonardi a spus: “Nu am spus nimic atunci pentru lumea ar fi fi spus ca mi-am pierdut mintile”.

Leonardi, 56 de ani, a pastrat pentru secretul acestei viziuni cu ingeri timp de doi ani, apoi i-a povestit-o unui prieten. S-a retras apoi din FBI din cauza stresului post-traumatic.

Acum, Kenneth McCabe, fostul ei supervisor, spune ca nu are niciun motiv sa se indoiasca de povestea ei. “O cred”, a declarat el pentru The Associated Press. “Stiu ca este o persoana intreaga la minte, asa ca nu voi pune la indoiala ceea ce zice ca a vazut”, a mai adaugat angajatul FBI.

Lillie Leonardi a devenit ofiter de politie in 1984. Zborul 93 al companiei United Airlines, care facea o cursa de la Newark la San Francisco, a fost deturnat de patru teroristi al-Qaeda, in cadrul atacurilor de la 11 septembrie 2001. Avionul a fost prabusit pe un camp din Pennsylvania, iar toti cei 44 de pasageri au murit.

Oricât de ciudată ar părea o asemenea abordare din partea unor oameni de ştiinţă, o echipă de cercetători americani a calculat temperaturile din paradis şi din infern. Pentru estimarea „vremii” de pe lumea cealaltă, oamenii de ştiinţă au luat în considerare atât principile fizicii termodinamice, cât şi informaţii extrase din versete biblice.

Bunăoară, în Vechiul Testament există acest verset din cartea profetului Isaia:
„Şi luna va străluci ca soarele, iar soarele va străluci de şapte ori mai mult, ca lumina a şapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său şi va tămădui vânătăile de pe trupul lui.” (Isaia 30:26).

În aceste condiţii, raiul primeşte de la Lună la fel de multă radiaţie precum primeşte Pământul de la Soare, la care se adaugă această cantitate înmulţită cu de 7 ori câte 7 (adică de 49 ori mai mare) – în total o cantitate de radiaţii de 50 de ori mai mare decât cea pe care Pământul o primeşte de la astrul zilei. Lumina pe care o primim de la Lună este de 10.000 de ori mai redusă decât lumina pe care o primim de la Soare, aşa că specialiştii nu au mai luat-o în calcul.

Având aceste date ştiinţifice, putem calcula temperatura din rai. Radiaţia primită de paradis îl va încălzi până la punctul în care pierderea de căldură rezultată din radiaţie este egală cu căldura primită. Cu alte cuvinte, paradisul pierde prin radiaţia sa de 50 ori mai multă căldură decât Pământul. Aplicăm legea Stefan-Boltzman, o lege a fizicii cu aplicaţii în termodinamică:

(H/E)⁴ = 50, unde E este temperatura absolută a Terrei – 300 grade Kelvin; rezultă că H este temperatura absolută a raiului, 798 de grade kelvin, adică +526 grade Celsius!

Temperatura exactă din Iad nu poate fi calculată cu exactitate, doar estimată, dar trebuie să fie mai mică de +444, 6 grade Celsius, temperatura la care sulful (pucioasa) se vaporizează, trecând din stare lichidă în stare gazoasă, după cum ne „asigură” un verset din cartea Apocalipsei:
„Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

Pentru a se putea vorbi despre un „lac” de pucioasă, adică de sulf topit (sub formă lichidă), temperatura trebuie să fie sub punctul de fierbere al sulfului topit, care este de +444,6 grade Celsius. La o temperatură mai mare decât aceasta, sulful nu ar mai exista sub formă lichidă, ci de vapori.

Prin urmare, raiul este considerabil mai „fierbinte” decât iadul.

http://www.descopera.ro/dnews