„Dacă Dumnezeu ar avea un frigider, poza ta ar fi prinsă cu un magnet de uşa lui. Dacă ar avea un scrin, fotografia ta ar fi cu siguranţă pe el. Dacă ar avea un portmoneu, ai ghicit, fotografia ta ar fi şi acolo! Dacă ar folosi un telefon mobil, ţi-ar trimite bip-uri ca să-ţi aducă aminte că se gândeşte la tine şi SMS-uri când eşti prea ocupat ca să-I vorbeşti.” (Anonim). Probabil că acesta ar fi unul dintre acele status-uri care ar atrage o serie întreagă de like-uri pe pagina ta de Facebook. Dacă aş fi căutat mai mult, poate aş fi găsit chiar o variantă adaptată pentru reţelele sociale. “Dacă Dumnezeu ar avea cont pe Facebook, chiar acum ai primi o cerere de prietenie de la El. Ar fi primul tău fan şi cel care dă primul like postărilor tale. Ar fi interesat chiar şi de pozele în care nu ai ieşit foarte bine şi primul care îţi urează La mulţi ani! Mai mult ca sigur ţi-ar trimite un mesaj de încurajare atunci când postezi piese şi mesaje de inimă albastră.” Chiar dacă nu recunoaştem lucrul acesta foarte uşor, fiecăruia dintre noi îi place să ştie că undeva există Cineva care este interesat de noi în cele mai mici detalii, care este Fan-ul nostru numărul unu în zilele în care nici chiar nouă nu ne place de noi înşine.
“Dacă Dumnezeu ar avea o pagină de Facebook sau un cont de Twitter” l-ai adăuga, l-ai urmări? Ai răspunde cererii Lui de prietenie, pentru că bănuiesc că El ar trimite cererea înainte să observi prezenţa Lui acolo. Ar avea însă Dumnezeu pagină de Facebook? Şi-ar dori El să între într-o relaţie virtuală cu noi?
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie, când stau pe Facebook, mi-este foarte uşor să dau like unei afirmaţii care îmi place pentru moment. S-ar putea însă ca peste cinci minute, după ce am mai dat like altor trei afirmaţii drăguţe, să nu mai îmi aduc aminte despre ce anume a fost vorba în prima afirmaţie. Am văzut multe albume cu fotografii ale copiilor colegilor mei, toţi cât se poate de drăgălaşi, dar nu aş putea spune că mi-a rămas clară în minte figura unuia. Dacă Dumnezeu ar avea un cont de Facebook şi aş fi prietenul Lui, nu mi-ar plăcea ca statusul meu să fie unul dintre cele 5.472 de status-uri cărora le-a dat like într-o singură zi. Nici nu aş dori ca fotografiile mele să fie unele din mulţime. Îmi doresc ca relaţia mea cu Dumnezeu să fie una reală, în care cuvintele mele sunt importante pentru El. Şi cuvintele Lui, importante pentru mine.
Sunt zile în care nu intru pe Facebook sau chiar dacă intru, s-ar putea să nu postez nimic. Prietenii mei virtuali ar putea spune că nici nu exist. Poate că dacă Dumnezeu ar avea cont pe Facebook, nu aş exista nici pentru El, dacă nu sunt acolo. Îmi doresc însă ca relaţia mea cu Dumnezeu să fie una care trece dincolo de cuvinte, să nu ţină de zilele în care mă simt on-line sau off-line. Toţi ne dorim să existăm pentru El chiar şi atunci când El nu prea există în vieţile noastre. E bine să ştii că există un loc unde te poţi întoarce întotdeauna.
Mă gândesc că, uneori, este foarte uşor să fii un creştin de tip Facebook. Ai întotdeauna la status gânduri înţelepte, dai share la melodii cuminţi sau chiar unei predici din când în când. Poate că nu ai nici măcar o poză cu tine la profil, pentru ca să nu spui cumva prea mult despre tine sau să te pui în vreun fel în evidenţă. Uneori însă, din păcate, creştinismul nostru se limitează la Facebook şi la melodii şi poze cuminţi. Uităm că dincolo de monitor, există oameni care au nevoie să audă cuvinte, să vadă oameni, să simtă căldura, dragostea şi chiar gustul unei pâini calde. Dacă Dumnezeu ar fi avut un cont pe Facebook I-ar fi fost foarte uşor să ne scrie că ne iubeşte, să ne posteze cele Zece Porunci, să ne spună Predica de pe Muntele Fericirilor în serial. Dar El a preferat să spună toate aceste lucruri pe viu. Să simtă cuiele în palme, dis-like-ul oamenilor, privirile acuzatoare, setea şi foamea. Crucificarea a fost un eveniment cât se poate de real şi nu s-a transmis pe nicăieri. Poate de aceea trebuie să se repete în inima fiecăruia dintre noi.
Dacă Dumnezeu ar avea cont de Facebook, mi-ar plăcea totuşi să mă aibă şi pe frigiderul Lui, în portofelul Lui, în telefonul Lui, în gândurile Lui, în inima Lui, în ochii Lui. Mi-ar plăcea să fie Colegul meu cu care pot ieşi la plimbare cu bicicleta. Una dintre cele mai plăcute întâlniri ale mele cu Dumnezeu este legată de o plimbare cu bicicleta în cursul căreia am stat pur şi simplu de vorbă cu El. Mi-ar plăcea să fie Cel alături de care să pot bea o cană de ceai cald sau să ies la o vânătoare de fotografii în natură. Cele mai plăcute amintiri ale relaţiei mele cu Dumnezeu, şi cred că şi ale tale, ţin de mediul offline.
Dacă Dumnezeu îţi va trimite vreodată cerere de prietenie pe Facebook, Îi poţi da accept. Poţi da like postărilor Lui, poţi da share cântecelor Lui, Îl poţi tag-ui în albumul tău, dar înainte de toate nu uita să îi dai accept în inima ta. Şi să Îl faci cât se poate de real pentru prietenii tăi din lumea reală.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 