“Soților, iubiți-vă soțiile așa cum Și-a iubit Christos biserica!” Efeseni 5:25 pp
Căutarea celuilalt este un ingredient esențial în vederea păstrării dragostei în cuplu. Aceasta nu înseamnă că trebuie să alergi prin casă după celălalt pentru a căuta afecțiunea. Ci mai degrabă înseamnă să cauți să-l cunoști pe celălalt cât mai bine.
Această căutare produce multe beneficii relației de cuplu. De exemplu, dacă veți cunoaște lucrurile care îl dor pe cel de lângă tine, veți putea evita sau oferi susținerea potrivită, lucru ce va conduce la o apropiere între cei doi. A ști cum să împlinești nevoile celuilalt întotdeauna conduce la o relație de dragoste vie și împlinită.
Viața este extrem de agomerată. Crești copiii, muncești, călătorești, iar relația de cuplu ramane undeva in peunumbra – sperând că va merge de la sine. Însă Christos stabilește un standard înalt pentru fiecare dintre noi! Așa cum spune textul de astăzi, noi – bărbații – trebuie să ne iubim soțiile, așa cum a iubit și Christos biserica.
Dar cum anume să facem lucrul acesta? Uneori este atât de greu – doar uneori ): . Greu pentru ca nu stiu…, nu pot…, nu am capacitatea necesară. Dar poate că ar fi bine să ne gândim la câteva lucruri practice din care să învățăm câte ceva:
Christos a făcut primul pas. El a luat inițiativa de a avea grijă. Nimeni altul nu a făcut primul pas. El a venit și ne-a arătat cum să facem. Cred că soțiile noastre s-ar simți mai iubite dacă noi am lua inițiativa de a le arăta afecțiunea, de a face planuri pentru binele familiei sau a le ajuta cu lucrurile de prin casa.
Christos a părăsit lumea lui și a intrat în lumea noastră. Aceasta este o mare provocare pentru fiecare dintre noi. Este greu pentru noi să înțelegem lumea soțiilor noastre. Dar atunci când încercăm și intrăm în lumea lor, aceasta le produce o mare bucurie și împlinire.
Christos a renunțat la Sine pentru cei pe care i-a iubit și a dăruit mereu totul. Poate că ar fi momentul să ne întrebăm un lucru și noi: “La ce am renunțat pentru soțiile noastre în ultima vreme?” S-ar putea ca răspunsul să nu fie prea plăcut sau să ne pună pe gânduri.
În ce fel poți arată astăzi dragostea ta față de cei dragi?
Sunt momente în relația de cuplu când avem probleme și atunci căutăm o soluție rapidă la problema noastră cerând sfatul unui prieten. Dar Dumnezeu ne îndeamnă să căutăm mai întâi sfatul Lui și al partenerului de viață înainte de a cere sfatul altcuiva din afara familiei.
Din nefericire, în mod deosebit soțiile sunt tentate să facă lucrul acesta. Aleargă la un pastor sau la un prieten atunci când apar probleme. În loc să stea de vorbă cu soțul, ele preferă să sune un prieten de familie. Chiar și atunci când este vorba de creșterea copiilor, femeile tind să caute sfatul altora, mai puțin al soțului lor.
Această practică poate conduce la o distanțare în cadrul relației. Aceasta se întâmplă pentru că planul lui Dumnezeu cu privire la “a deveni una” implică și unitatea în discernământ – a găsi soluția cea mai bună împreună. O atmosferă de încredere și intimitate este întotdeauna rezultatul căutării și dăruirii sfaturilor unul celuilalt.
Una din ispitele prin care putem pierde binecuvântarea intimității este căutarea sfaturilor mai întâi la alții. În dorința de a îl convinge pe celălalt, de multe ori adunăm sfaturile primite și le servim la pachet celuilalt – doar pentru a fi mai convingători în a rezolva problema așa cum vrem noi. Aceasta va crea frustrare și sentimentul de a fi folosit și neimportant. Și întotdeauna urmează conflictul. Și uneori conflictul nu are de a face decât cu modalitatea de a găsi sfaturi și mai puțin cu subiectul în sine.
Cred că Dumnezeu vrea să căutăm mai întâi sfatul Lui și apoi al partenerului de viață.
Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm sfatul celorlalți. Dar tocmai de aceea suntem doi – să ne ajutăm unul pe celălalt în rezolvarea problemelor care apar.
Ce pași poți face astăzi ca să te asiguri că vei cere întotdeauna prima dată sfatul partenerului de viață?
Tată, adu-mi aminte că partenerul de viață este o sursa excelentă de sfaturi!
În aceastã poveste adevãratã, plinã de actiune, un bãiat de la o fermã din Idaho lasã în urma sa fata visurilor sale pentru a face o cãlãtorie misionară spre regatul insular Tonga. Cãlãtoria tânãrului devine o luptã pentru supravietuire, întâlnind un uragan violent, apoi fiind aruncat peste bord în timpul unei furtuni nãpraznice pe mare. Prin intermediul scrisorilor trimise peste jumãtate de glob sau prin conversatii “peste ceruri”, el îsi va împãrtãsi uimitoarele aventuri iubitei sale de acasã. Iar când veritabila sa odisee polinezianã ajunge la final, atât bãiatul cât si fata vor fi transformati pentru totdeauna.
UPDATE: Potrivit BBC, numărul persoanelor decedate se ridică la 250. Cel puţin 1800 de persoane au fost rărinte în cele două cutremure.
Cel puţin 180 de persoane au murit şi alte aproximativ 600 au fost rănite în urma a două cutremure cu magnitudinea de 6,2 şi 6 sâmbătă în nord-vestul Iranului, potrivit unui bilanţ provizoriu prezentat de autorităţi, cutremure care au provocat panică în rândul locuitorilor a zeci de sate distruse, relatează AFP.
„Sunt 30 de morţi la Ahar, 40 de morţi la Varzeghan şi zece la Haris, iar şapte persoane au murit în timp ce erau transportate spre spital. Alte aproximativ 600 de persoane au fost rănite”, a declarat Khalil Saie, şeful Centrului pentru catastrofe naturale din estul provinciei Azerbaidjan.
El a adăugat că „60 de sate au fost distruse în proporţie de 60 până la 80%, iar patru sate în proporţie de 100%”.
„Le cerem oamenilor să nu intre în panică. Ajutoarele sosesc, iar salvatorii sunt deja la faţa locului”, a continuat el.
Acest bilanţ provizoriu ar putea creşte, anumiţi oficiali şi site-uri de informaţii vorbind despre mai mulţi morţi, în special la Ahar şi Varzeghan.
„La ora actuală, 66 de grupuri de salvatori, 185 de ambulanţe şi 40 de dispozitive pentru localizarea supravieţuitorilor sub dărâmături sunt pe teren, dar şi şapte echipe cu câini” special antrenaţi, a declarat un oficial din domeniul operaţiunilor de salvare, citat de agenţia oficială Irna.
Preşedintele Semilunei Roşii din provincie a precizat că „210 răniţi au fost scoşi de sub dărâmături şi transferaţi în centre spitaliceşti”, tot potrivit Irna.
La Tabriz, care are 1,5 milioane de locuitori, s-au întegistrat doar pagube materiale, potrivit lui Saie, care a precizat că în acest oraş nu s-au înregistrat morţi.
De asemenea, un purtător de cuvânt al pompierilor din Tabriz a declarat pentru Irna că alimentarea cu energie „electrică a fost întreruptă în majoritatea cartierelor (…) şi că în oraş există un trafic monstru”.
Aceste două cutremure, al căror epicentru s-a aflat la aprocimativ 60 de kilometri de Tabriz şi la aproximativ zece kilometri adâncime, au devastat regiunea la locală 16.53 (15.23, ora României) şi, respectiv, 17.04 (15.34, ora României).
„Accesul la oraşele din regiune este întrerupt. Avem doar un contact telefonic cu ei”, a declarat Mahmoud Mozafar, şeful operaţiunilor de salvare din cadrul Semilunei Roşii iraniene pentru agenţia Mehr.
El a precizat că în regiune au fost trimise elicoptere şi echipe de salvatori.
Pouya Hajian, o purtătoare de cuvânt a Semilunei Roşii iraniene a declarat că numeroase oraşe, inclusiv Ahar, Varzeghan, Mehraban şi Heris, dar şi şase sate „au suferit pagube”.
Un oficial din cadrul Ministerului iranian de Interne, Morteza Akbarpour, a declarat la rândul său că „50 de locuitori din Varzeghan, răniţi în timpul cutremurului, au fost transferaţi la spital”, potrivit agenţiei Fars.
El le-a cerut locuitorilor din zonele afectate de cutremur „să nu doarmă acasă în această noapte”.
Potrivit agenţiilor Mehr şi Fars, locuitorii din Tabriz, îngroziţi, şi-au părăsit locuinţele şi au ieşit pe stradă.
Institul american de geofizică USGS, care supraveghează cutremurele din întreaga lume, a confirmat aceste cutremure. USGS a apreciat că primul seism a avut o intensitate de 6,4, iar al doilea 6,3, pe scara magnitudinii de moment, utilizată pentru cutremurele cu o magnitudine mai mare de 5.
Iranul este situat deasupra mai multor falii seismice importante şi a fost afectat de numeroase cutremure devastatoare.
În cel mai sângeros cutremur înregistrat în această ţară în ultima perioadă au murit 31.000 de persoane, reprezentând aproape un sfert din populaţie, în oraşul Bam (sud), în decembrie 2003.
Sunt 30 de morţi la Ahar, 40 de morţi la Varzeghan şi zece la Haris, iar şapte persoane au murit în timp ce erau transportate spre spital. Alte aproximativ 600 de persoane au fost rănite”, a declarat Khalil Saie, şeful Centrului pentru catastrofe naturale din estul provinciei Azerbaidjan.
El a adăugat că „60 de sate au fost distruse în proporţie de 60 până la 80%, iar patru sate în proporţie de 100%”.
„Le cerem oamenilor să nu intre în panică. Ajutoarele sosesc, iar salvatorii sunt deja la faţa locului”, a continuat el.
Acest bilanţ provizoriu ar putea creşte, anumiţi oficiali şi site-uri de informaţii vorbind despre mai mulţi morţi, în special la Ahar şi Varzeghan.
„La ora actuală, 66 de grupuri de salvatori, 185 de ambulanţe şi 40 de dispozitive pentru localizarea supravieţuitorilor sub dărâmături sunt pe teren, dar şi şapte echipe cu câini” special antrenaţi, a declarat un oficial din domeniul operaţiunilor de salvare, citat de agenţia oficială Irna.
Au renunţat la creşterea animalelor şi au deschis un azil de bătrâni. Doi soţi dintr-un sat din Sălaj şi-au transformat grajdul într-un cămin pentru persoanele în vârstă. Oamenii spun că ideea le-a venit într-o noapte, când se gândeau la povara bătrâneţii şi mai ales la cine le va purta de grijă în viitor. Acum, bătrânii care trec pragul căminului au parte de un confort deosebit, mâncare şi căldură sufletească
.
„Le-am vândut toate -n.r. animalele- şi ne-am gândit într-o noapte să facem din şură saloane pentru bătrâni. Sunt bătrâni ai nimănui, aruncaţi de copii”, susţine Onorica Covaci, proprietara azilului.
În această situaţie se află şi Rada Tomiţă, o bătrână din Bucureşti, care a rămas pe drumuri la bătrâneţe. La cei aproape 90 de ani, femeia spune că la azilul din satul Dăbâceni se simte ca acasă.
„Nu-mi lipseşte nimic. Sănătatea! Mă înţeleg bine cu ei, se înţeleg bine cu mine. Ce să le fac? Nici ei mie, nici eu lor. –Sunteţi mulţumită? –Da. –E mai bine ca la Bucureşti? –Da.”, povesteşte femeia.
Zona este una liniştită, situată la marginea satului, foarte aproape de pădure. Programul este de voie, mâncarea gătită tradiţional, iar curăţenia şi confortul nu lipsesc.
Proprietarii se gândesc ca pe viitor să extindă căminul de bătrâni. Mai în glumă, mai în serios, cei doi soţi spun că şi-au rezolvat şi problema bătrâneţii lor: vor fi îngrijiţi în propriul azil de bătrâni.
Căutarea celuilalt este un ingredient esențial în vederea păstrării dragostei în cuplu. Aceasta nu înseamnă că trebuie să alergi prin casă după celălalt pentru a căuta afecțiunea. Ci mai degrabă înseamnă să cauți să-l cunoști pe celălalt cât mai bine.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 