Cum rezolvăm relațiile toxice în familie?


 

Cum rezolvăm relațiile toxice în familie

Iată o temă sensibilă rău de tot mai ales în familiile creștine. Cum rezolvi asta? Cui vei spune despre aceste simptome și despre otrava care ți-a fost injectată va considera că e un moft. Va considera că ți s-a urât cu binele. Și totuși în relațiile toxice nu e de stat. Oricât de creștină ar fi familia trebuiesc luate măsuri. Să rămâi într-o relație toxică fără a face nimic înseamnă suicid. Resemnarea nu e o soluție, acțiunea trebuie începută și asta repede.

Pentru cei necăsătoriți o recomandare. Dacă relația voastră e toxică înainte de căsătorie așa va fi și după. Puneți pauză, nu continuați așa. Dacă prietenul sau prietena ta sunt persoane geloase pune stop relației, nu continua. Încă poți scăpa, nu te lăsa intimidat, intimidată sau manipulat.

Pentru cei căsătoriți: e greu. Dar nu înseamnă că nu există rezolvare. Când acționezi și Dumnezeu toarnă înțelepciune și putere. Când te supui ca femeie unui bărbat toxic supunerea ta nu e cea cerută de Scriptură că de fapt e una din teamă de om iar teama față de om nu e teamă de Dumnezeu.

CĂ SĂ IEȘI DIN RELAȚII TOXICE TREBUIE SĂ RECUNOȘTI ASTA.

În primul rând trebuie să știi cum e o relație toxică și apoi să recunoști că ești intoxicat/ă. E greu de făcut asta datorită barierelor religioase care nu trebuiesc deloc confundate cu regulile lui Dumnezeu. Puține din barierele religioase sunt și reguli ale Scripturii din păcate. Caută materiale despre relațiile toxice dacă ai bănuieli și citește ca să identifici clar dacă ești parte din una (voi încerca să fac un chestionar online cu simptomele minime să văd dacă și reușesc)

CA SĂ IEȘI DIN RELAȚIILE TOXICE EVALUEAZĂ RELAȚIA

Este necesar să pui pe hârtie și lucrurile pozitive și pe cele negative ale relației. Formulează-le cu „mă simt”. De exemplu: „mă simt respectat/ă, mă simt criticat/ă etc. O lista similară de la partenerul sau partenera ta ar ajuta mult. Vei descoperi chestii interesante care vor ajuta la evaluare.

De asemeni trebuie să te întrebi dacă în acea relație crești sau regresezi. Te dezvolți sau ești limitat/ă. Te simți iubit/ă sau ignorat/ă

CA SĂ IEȘI DIN RELAȚIA TOXICĂ PUNE TERMENE LIMITĂ

Știu că „dragostea acopere totul” dar nu înțelege te rog că Scriptura ar afirma că „dragostea acoperă și abuzul” sau „dragostea acoperă și crizele de gelozie” că personal nu sunt de acord. Un gelos este un om bolnav și trebuie acționat repede mai ales că se poate. Trebuie să ceri celuilalt să înceteze comportamentele toxice și să stabilești și termene. Până când ai de gând să suferi? Sau mai bine zis crezi că tăcând și nefăcând nimic se va îndrepta soțul sau soția ta? Nu, ci doar i se va confirma că ce face e bine.

CA SĂ IEȘI DIN RELAȚIA TOXICĂ ACȚIONEAZĂ.

Fie că vorbim de un plan pe care să îl faci, de vizita la iun consilier sau terapeut de familie, de intrarea în diferite programe de dezvoltare, de separarea temporară sau alte acțiuni trebuie să faci ceva. Inacțiunea te otrăvește și mai tare iar resemnarea nu e deloc o soluție Biblică. Te transformă într-o persoană iubitoare de venirea Domnului, da nu de dragul Lui, ci din dorința de a scăpa de acritura de lângă tine.

Vorbește despre situația ta. Nu e deloc bârfă dacă vorbești cu atenție cu cine trebuie. Cere ajutor. Uneori e nevoie de decizii dureroase tare. Separarea de o persoană toxică e la fel ca îndepărtarea bandajului de pe o rană însângerată și aproape uscată.

Nu uita, relația maritală e despre dragoste și respect nu e despre egoism, abuz, manipulare și drame. Trebuie să muncești pentru o relație așa cum a intenționat-oi Dumnezeu. Nu abandona, nu renunța, nu te resemna. Acționează.

RECOMANDAREA FINALĂ PENTRU A EVITA SAU A TERMINA CU RELAȚIILE TOXICE – CITEȘTE

O persoană dezvoltată spiritual și emoțional știe ce are de făcut, e prevăzătoare, nu este manipulabilă, știe că este demnă și valoroasă. O persoană dezvoltată spiritual și emoțional știe ce e biblic și ce e basm și e călăuzită de Duhul Sfânt care sigur nu se împacă cu manipularea omenească, cu gelozia sau alte imaturități, răutăți sau păcate omenești.

Sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2017/05/16/cum-rezolvam-relatiile-toxice-in-familie/

Relații toxice în familie


 

Relații toxice în familie

Deși pare un termen modern și oarecum pretențios, relațiile toxice produc tăcut multe drame, răpesc vise, speranțe, blochează în diferite stadii ale dezvoltării oameni care ar putea realiza lucruri mari și chiar ucid fizic pe unii. Din ce în ce mai multe persoane prezintă simptomele relațiilor otrăvite și chiar s-ar putea face o cercetare în domeniu că sunt foarte numeroase. Mediul creștin din România fie că ne referim la țara care se numește ortodoxă fie că ne referim la mediul neoprotestant specific, e plin de exemple bune de ștampilat cu „așa nu”

CE SUNT RELAȚIILE TOXICE?

Păi explicat simplist, deși e un termen complex, sunt relații care produc răni unuia sau mai multor persoane ale unei relații și le afectează într-un mod nesănătos viața. Dacă vorbim de relația maritală definirea se simplifică dar numărul de cazuri se amplifică. Dacă vorbim de familia lărgită se complică  definirea dar se restrânge numărul de cazuri „fără ieșire” dar putem extinde și la locul de muncă și mai ales la biserică. Totuși conceptul de relație toxică are de a face în primul rând cu relația de cuplu pentru că are cea mai mare incidență.

Relația toxică este una în care partenerul de viață e gelos, ignorant, sarcastic, nesigur, critică mereu, e ostil. Orice combinație dintre aceste elemente, chiar și luate singure, dacă e una de durată poate intoxica relația. Totuși cred că gelozia e cea mai toxică „substanță” care poate fi injectată relației.

Din păcate orice persoană poate fi una toxică și poate afecta relația. Cu cât nu ne maturizăm emoțional și spiritual cu atât dispunem de un rezervor mai mare de substanțe toxice. Dorința de a îl controla pe celălalt, dorința de a îl folosi ca o extensie a noastră, dorința de a îl controla sau verifica, dorința de a ne impune punctul de vedere, dorința de a fi mereu cocoloșiți și alintați, dorința de a îl limita pe celălalt doar la noi, gelozia, eschivarea de la relații intime, exagerarea acestora sau lipsa calității lor, dorința ca celălalt să se schimbe și multe altele sunt semnele că toxicitatea relației pot pleca de la tine.

Pe de altă parte dacă ți se reproșează mereu că nu faci bine, dacă niciodată nu ai dreptate, dacă nu te apreciază/vede, dacă vorbește doar despre el/ea, dacă probleme are doar celălalt, dacă are mereu nevoie de răsfăț și dădăceală, dacă e agitat/ă când vorbești cu persoane de sex opus, dacă te simți nesigur/ă în relație, dacă ești ironizat/ă adesea sau ridiculizat/ă sau dimpotrivă ignorat/ă sunt semne clare că ești într-o relație toxică.

Adevărul este că aproape toate relațiile au ceva toxic în ele pentru că partenerii sunt în diferite faze ale devenirii. Asta e normal, nu e normal să nu vrea să rezolve problemele, nu e normal să nu își recunoască eșecurile, atunci toxicitatea e foarte dăunătoare și pentru asta iar aduc în discuție gelozia unde celălalt e vinovat de multe iar gelosul se apără „dacă nu mi-ai da motive nu aș fi gelos” deci încarcă în cârca celuilalt propria problemă. Aici e relație toxică ca la manual.

Totuși cea mai comună caracteristică a persoanelor toxice în relație este că ele sunt centrul universului, ele nu sunt înțelese, nu sunt respectate, nu sunt apreciate, nu sunt sănătoase etc. Ei/ele monopolizează viața celuilalt, tot timpul este vorba doar despre ei și de nimeni altcineva iar dorința de control este foarte des întâlnită la ei, învinovățind partenerul și manipulând în favoarea lor tot ce pot manipula.

În familiile creștine relațiile toxice au particularitățile lor. Fondul religios dă nuanțe complicate tare acestei probleme și șansele de rezolvare scad datorită unei educări religioase neconforme nici cu Biblia nici cu drepturile omului.

Nu aș putea spune dacă bărbații sunt mai toxici în relații sau femeile, dar clar în familiile creștine e multă toxicitate și una persistentă, camuflată, nerecunoscută și nemărturisită. Asta scade dramatic șansa ca relația să se schimbe sau ca persoanele să se schimbe. Asigură un prizonierat eficient și de lungă durată.

Sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2017/05/14/relatii-toxice-familie/

 

Nu lăsa adulterul să-ți fure bucuria nunții și a căsătoriei


Adulterul fură bucuria nunții și a căsătoriei și în acest articol voi da răspuns și soluții din Biblie la astfel de situație:

Am fost dintotdeauna la biserică, dar am păcătuit. De la un sărut s-a ajuns la curvie. Nu s-a stricat relația noastră de prietenie. Am înțeles amândoi că am greșit. Fiecare trăiește la casa lui. Mergem la biserică amândoi. El e doar pocăit. Mi-am cerut iertare de la Domnul, dar nu știu cum să facem mai departe. Noi în continuare ne iubim, vrem să facem o familie, se mai poate face o rugăciune pentru noi în biserică și o sărbătoare de căsătorie?

http://www.pinsdaddy.com

Îmi pare rău, dragă soră, să aflu despre păcatul în care ați căzut prin lipsa voastră de veghere, pentru că prin acesta Satana v-a înșelat și v-a furat curăția relației voastre și bucuria nunții și a căsniciei. Cu prilejul acesta aș vrea să le atrag atenția și celor care consideră învățătura biblică despre întâlniri înainte de căsătorie și sărutul în perioada logodnei ca și demodate și lipsite de actualitate. Dragii mei, Dumnezeu este Același ieri, azi și în veci și Cuvântul Lui este veșnic. Și firea omenească nu s-a schimbat și este tot atât de vulnerabilă la păcat. Legile spirituale stabilite de Dumnezeu au rămas aceleași și încălcarea lor se răsfrânge cu aceleași consecințe grave. Satana, vrăjmașul sufletelor omenești, nu s-a schimbat și nu a slăbit în ura și dorința să distrugă sufletele omenești și să le facă viețile mizerabile prin păcat. De aceea, să ia aminte fiecare cititor al acestui articol și să nu se joace cu întâlnirile înainte de căsătorie și nici cu sărutările la aceste întâlniri sau în perioada logodnei.

Există azi o tendință printre tinerii creștini să părăsească învățătura biblică ca să pară moderni în fața colegilor necredincioși și acceptă modul de viață al acelora. Nu, dragii mei, nu vă înșelați, ci luați bine seama la Cuvântul lui Dumnezeu care spune:

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)

Acum, dacă ați săvârșit acest păcat și sunteți conștienți de consecințele acestuia, bine faceți că vă feriți să vă mai întâlniți ca să nu mai păcătuiți din nou și să vegheați ca să nu vă ispitească din nou Satana, căci acum sunteți și mai vulnerabili odată ce ați păcătuit. Niciodată pentru restul vieții să nu vă mai considerați că sunteți suficient de puternici ca să credeți că veți putea ține piept ispitelor de orice fel nu ar fi ele. De aceea ne spune Dumnezeu în Scriptură:

Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. (1 Corinteni 10:12)

Este necesar să faceți cununia, căci nu puteți forma o familie fără să încheiați un legământ al căsătoriei. Cununia este oficierea legământului căsătoriei. Păcatul în care ați căzut v-a furat bucuria nunții, dar nu puteți să deveniți soț și soție fără să vă cununați. Și nici pe părinții și rudele voastre nu vreți să le aduceți întristare pe lângă cea pe care ați adus-o. Dacă nu aveți libertate să faceți nuntă, poate vă puteți limita la o masă cu un număr mai mic de oameni. Este alegerea voastră cum doriți să faceți.

Mergeți să discutați cu pastorul și să vă sfătuiască cum este mai bine să procedați în situația voastră.

Mă rog să vă dea Dumnezeu credință și odihnă în promisiunea Lui:

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)

Și de acum înainte să trăiți o viață sfântă biruitoare. Vă sfătuiesc în privința aceasta să faceți rost de cursul “Doamne, învață-mă să fiu biruitor în lupta spirituală”, iar ca să aveți o căsnicie binecuvântată, studiați cursul “Căsătorie fără regrete”. Dumnezeu să vă sfințească inimile și să vă păzească de orice cădere.

Sursa: https://moldovacrestina.md/nu-lasa-adulterul-sa-ti-fure-bucuria-nuntii-si-a-casatoriei/

Relații toxice în familie


Relații toxice în familie

Deși pare un termen modern și oarecum pretențios, relațiile toxice produc tăcut multe drame, răpesc vise, speranțe, blochează în diferite stadii ale dezvoltării oameni care ar putea realiza lucruri mari și chiar ucid fizic pe unii. Din ce în ce mai multe persoane prezintă simptomele relațiilor otrăvite și chiar s-ar putea face o cercetare în domeniu că sunt foarte numeroase. Mediul creștin din România fie că ne referim la țara care se numește ortodoxă fie că ne referim la mediul neoprotestant specific, e plin de exemple bune de ștampilat cu „așa nu”

CE SUNT RELAȚIILE TOXICE?

Păi explicat simplist, deși e un termen complex, sunt relații care produc răni unuia sau mai multor persoane ale unei relații și le afectează într-un mod nesănătos viața. Dacă vorbim de relația maritală definirea se simplifică dar numărul de cazuri se amplifică. Dacă vorbim de familia lărgită se complică  definirea dar se restrânge numărul de cazuri „fără ieșire” dar putem extinde și la locul de muncă și mai ales la biserică. Totuși conceptul de relație toxică are de a face în primul rând cu relația de cuplu pentru că are cea mai mare incidență.

Relația toxică este una în care partenerul de viață e gelos, ignorant, sarcastic, nesigur, critică mereu, e ostil. Orice combinație dintre aceste elemente, chiar și luate singure, dacă e una de durată poate intoxica relația. Totuși cred că gelozia e cea mai toxică „substanță” care poate fi injectată relației.

Din păcate orice persoană poate fi una toxică și poate afecta relația. Cu cât nu ne maturizăm emoțional și spiritual cu atât dispunem de un rezervor mai mare de substanțe toxice. Dorința de a îl controla pe celălalt, dorința de a îl folosi ca o extensie a noastră, dorința de a îl controla sau verifica, dorința de a ne impune punctul de vedere, dorința de a fi mereu cocoloșiți și alintați, dorința de a îl limita pe celălalt doar la noi, gelozia, eschivarea de la relații intime, exagerarea acestora sau lipsa calității lor, dorința ca celălalt să se schimbe și multe altele sunt semnele că toxicitatea relației pot pleca de la tine.

Pe de altă parte dacă ți se reproșează mereu că nu faci bine, dacă niciodată nu ai dreptate, dacă nu te apreciază/vede, dacă vorbește doar despre el/ea, dacă probleme are doar celălalt, dacă are mereu nevoie de răsfăț și dădăceală, dacă e agitat/ă când vorbești cu persoane de sex opus, dacă te simți nesigur/ă în relație, dacă ești ironizat/ă adesea sau ridiculizat/ă sau dimpotrivă ignorat/ă sunt semne clare că ești într-o relație toxică.

Adevărul este că aproape toate relațiile au ceva toxic în ele pentru că partenerii sunt în diferite faze ale devenirii. Asta e normal, nu e normal să nu vrea să rezolve problemele, nu e normal să nu își recunoască eșecurile, atunci toxicitatea e foarte dăunătoare și pentru asta iar aduc în discuție gelozia unde celălalt e vinovat de multe iar gelosul se apără „dacă nu mi-ai da motive nu aș fi gelos” deci încarcă în cârca celuilalt propria problemă. Aici e relație toxică ca la manual.

Totuși cea mai comună caracteristică a persoanelor toxice în relație este că ele sunt centrul universului, ele nu sunt înțelese, nu sunt respectate, nu sunt apreciate, nu sunt sănătoase etc. Ei/ele monopolizează viața celuilalt, tot timpul este vorba doar despre ei și de nimeni altcineva iar dorința de control este foarte des întâlnită la ei, învinovățind partenerul și manipulând în favoarea lor tot ce pot manipula.

În familiile creștine relațiile toxice au particularitățile lor. Fondul religios dă nuanțe complicate tare acestei probleme și șansele de rezolvare scad datorită unei educări religioase neconforme nici cu Biblia nici cu drepturile omului.

Nu aș putea spune dacă bărbații sunt mai toxici în relații sau femeile, dar clar în familiile creștine e multă toxicitate și una persistentă, camuflată, nerecunoscută și nemărturisită. Asta scade dramatic șansa ca relația să se schimbe sau ca persoanele să se schimbe. Asigură un prizonierat eficient și de lungă durată.

Sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2017/05/14/relatii-toxice-familie/

Ne mor copiii dar nu ne trezim


Ne mor copiii dar nu ne trezim    

E vâlvă mare cu jocul morții la adolescenți. E și normal să fie, mor copii și considerăm asta nedrept, considerăm că cineva ne face o nedreptate, că atentează la copiii noștri și nii strică. E firesc să ne îngrijorăm dar nu ajunge asta, trebuie să ne documentăm și să gândim cum putem să evităm să se întâmple drame la noi în casă, în biserică, în școală, în sat, oraș sau țară. Dacă doar ne îngrijorăm, dacă doar „șeruim” până la delir pe rețele sociale nu rezolvăm nimic, poate doar popularizăm conceptul și acționăm în favoarea jocului morții. E nevoie de luciditate și acțiune.

Întrebarea care mă frământă este: de ce sunt ispitiți așa de mult copii de moarte astăzi, poate mai mult decât îi ispitește viața?

Avem copii triști, foarte triști, deprimați și apăsați. Sunt inteligenți, capabili, știu limbi străine, iau ore suplimentare pe câte domenii găsim dar lipsesc din viață, nu mai au contact cu ea. Excelează la învățătură dar habar nu au să se mai joace. Pot chiar munci eficient dar se simt vinovați să se odihnească sau să lenevească. Cine i-a transformat așa? Cine le-a furat originalitatea, copilăria, creativitatea, spontaneitatea? Cine i-a făcut așa de robotizați și lipsiți de plăcerea de a trăi?

Iată întrebări care ar fi cazul să ne frământe pentru că răspunsul îl găsim măcar parțial. Dacă vom găsi răspunsuri vom putea și să acționăm cumva, dacă vrem. Și acțiunea presupune mai mult decât rugăciunea „Doamne dă să-l prindă pe nebunul și satanistul acela care a început jocul acesta”

Primii vinovați suntem noi, părinții lor, cei care am fost chemați să îi aducem la viață, cei prin care Dumnezeu a îngăduit să vină la ființă. Cei care în 24 martie vom merge la Marșul pentru viață. Noi care credem greșit că a le asigura condiții materiale pentru viață e cea mai mare menire a noastră, care credem că e bine să îi dăm la zeci de opționale „ca să ajungă ceva în viață”. Noi părinții cu care ar trebui să învețe chestii de viață îi privăm de aceste învățăminte. Noi care ar trebui să le dăm o imagine a dumnezeirii nu avem, timp de ei. Noi muncim mult, pentru ei credem, și în loc să îi apropiem și să îi iubim îi împingem la specialiști. Noi cu care ar trebui să petreacă cea mai mare parte a timpului nu avem timp de ei dar avem timp de muncă, de suplimentare, te televizor, de mașină, de biserică, de prieteni, chiar și de copiii altora.

Nu, nu au nevoie de specialiști, au nevoie disperată de mama și de tata, au nevoie să învețe despre bucuriile vieții dar nici noi, părinții lor nu ne bucurăm. Nu au aproape deloc nevoie de experți în parenting. Nu avem când să ne bucurăm că muncim mult, avem multe obligații, tot pentru ei teoretic. Punem o vinovăție imensă pe ei repetând mereu „pentru tine muncesc din zori până târziu în noapte” nii îndatorăm de la vârste fragede, mult prea mici pentru a căra poveri. Cum să se bucure când deja au datorii? Cum să se bucure dacă tata și mama sunt mulțumiți doar dacă performează? Cum să se bucure dacă nu au parte de relații? De ce să vrea să trăiască dacă nu au cu cine?

Apoi școala e vinovată. Sunt întristat dar afirm cu inima sfâșiată că școala îi transformă în urâtori de viață și de principii. Lașitatea noastră e că îi dăm pe mâna iei și credem că e totul bine, dar nu e bine deloc. Copiii noștri sunt apreciați doar dacă aduc valoare școlii sau clasei sau dirigintelui sau învățătorului. Dacă nu reușesc să performeze sunt considerați de mâna a doua, nesemnificativi, neperformanți, nedemni de a fi băgați în seamă. Dacă mai au și rezultate proaste sunt considerați vinovați de proasta imagine a școlii sau profesorului. Tot mai puțini profesori există care să iubească copiii, adevărate flori de colț. Cei mai mulți îi au ca palmares. Sunt mulțumiți dacă merg la olimpiade, că sunt punctați și ei bine ca profesori.

Școala falimentează cu brio în a face comunități, în a încuraja creativitatea, socializarea. Copii stau fiecare în banca lui iar dacă inerent apar asocieri acestea sunt considerate perturbatoare și sunt sparte. Copii se simt buni la școală doar dacă au rezultate foarte bune, doar în aceste condiții se capătă cu aprecieri, cu încurajări. Cei cu rezultate slabe sunt criticați masiv și dați ca exemplu negativ. De unde bucurie, de unde plăcere de școală?

Vinovate de starea actuală sunt și bisericile, mare lor majoritate. Da o să fiu mustrat pentru asta dar faceți un mic exercițiu de imaginație să estimați de ce ar veni adolescentul la biserică? În unele biserici, pe care le felicit, există o reală preocupare pentru ei dar în cele mai multe nu, sau poate există una teoretică dar tot ca la școală dacă ai greșit ești răstignit și cum greșeala e normală la vârsta adolescenței se vor trezi mai degrabă expulzați și criticați decât iubiți, încurajați și integrați.

De ce prinde jocul morții la adolescenți? Pentru că nu știu ce frumoasă e viața. Le-am transmis o imagine gri și consumistă a ei. Îi pasăm ca pe o minge de acasă la școală, la prelungite, la biserică și parcă nu mai are nimeni nevoie de ei. Suntem așa orbiți de concurență performanță, îi comparăm și acasă, și la școală, și la biserică și uităm să îi învățăm prin exemplu iubirea, viața, bucuria, simplitatea.

Doamne te rog să ne trezești iar voi copii vă rugăm să ne iertați

Sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2017/03/19/ne-mor-copiii-dar-nu-ne-trezim/