Melancolie de toamnă


Petale ce mor zgribulite
Şi frunze purtate de vânt…
Speranţe piedute în ceaţă
Ce-ascunde al toamnei veşmânt.

O muzică sumbră adie
Prin crengile goale, pustii…
Şi gânduri ce-aleargă în noapte
Să-nvie uitate amintiri.

Un cer care plânge ades
Cu lacrimi de ploaie şi dor…
Iubirea ce-şi caută-adăpost
Cu aripi deschise în zbor.

E toamnă… e-un tot ruginiu
Ce-a prins în tentacule viaţa…
Dar sus, după nori, e un Soare
Ce-aduce în suflet speranţa!!!

Vulcan-20-09-2012    Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.