Când dorul după Tine îmi mistuie fiinţa…


Când dorul după Tine îmi mistuie fiinţa
Şi mă aplec umil la tronul de-ndurare,
Te simt aşa aproape, prin blânda adiere,
Şi-mi cercetezi fiinţa pierdută-n adorare!

Prin Duhul Sfânt m-atingi, în dulcea părtăşie
Când dorul către ceruri se-nalţă fericit
Lăsând în urmă lacrimi pierdute-n rugăciunea
Depusă pe altarul în inimă zidit!

Şi mâinile-mi înalţ…şi cânt de bucurie…
Ca îngerii din ceruri aş vrea să Te slăvesc!
O…dă-mi cuvinte Doamne prin ele să pot spune
Ce dor îmi e de Tine, ce mult eu TE IUBESC!

Vulcan-27-09-2012    Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.