Când ne căsătorim credem că avem multe puncte în comun. Descoperim apoi că suntem foarte diferiţi totuşi unul de altul. Nu e de mirare că un autor spunea că “Bărbaţii vin de pe Marte – femeile de pe Venus.”
Ceele mai grave erori pe care bărbații le fac față de soțiile lor pornesc de la prezunția falsă că soţia este la fel ca noi, un alt bărbat care poartă fustă. Expresia din Scripturi: “Carne din carnea mea, os din oasele mele” – nu înseamnă “asemenea mie”.
În urma unui sondaj de opine în rândul femeilor căsătorite s-a întocmit o listă de greșeli grave pe care bărbații n-ar trebui să le comită niciodată față de soțiile lor.
Pe parcursul câtorva postări voi încerca să prezint pe scurt aceste greșeli care pot produce pagube serioase în relațiile de familie. Să încercăm să le evităm spre binele familiiei noastre, cu toate că se spune că “bărbaţii nu fac de două ori aceeaşi greşeală – o fac de trei, patru, cinci… zece ori…” Dar să începem cu prima:
1. Când soţia îți împărtășește o problemă nu-i spune cum s-o rezolve, înainte ca ea să termine de vorbit!
Femeile au nevoie să vorbească – mai mult ca bărbaţii. De aceea vorbim de “limbă maternă” nu paternă. În medie o femeie folosește cca 40.000 de cuvinte pe zi, de 2 ori mai multe decât un bărbat. Când o soție dă peste o problemă ea are nevoie să vorbească despre ea. Ea gândeşte astfel: “Trebuie să discut cu soţul meu toate detaliile acestei probleme”. Nevoia ei cea mai mare este împărtășirea problemei cu soţul ei.
Faţă în faţă cu o problemă, bărbatul gândeşte astfel: “Trebuie găsită imediat o soluţie acestei probleme.” Dumnezeu a făcut bărbaţii ca rezolvatori de probleme. Problema cea mai mare a bărbaţilor nu sunt femeile lor ci ei înșiși.
În probleme, femeile au nevoie de empatie, de atenţia neîmpărţită a soţilor lor. Aceștia nu trebuie să facă și să spună nimic ci să asculte. Când un soț știe să asculte necazul soției sale, el spune cu aceasta: “Te iubesc! Vreau să te înteleg! Sunt aici să te ajut!”
Cel mai bun lucru este să încetezi orice activitate (închide TV-ul, ziarul, cartea, telefonul, computerul etc…). Fii ochi şi urechi! Taci! Mai bine oftează şi aprobă. Dă semne că înțelegi şi că îți pasă. Încearcă să simţi cu ea. Las-o să termine povestea. Până la capăt. Nu întrerupe! Nu oferi soluții. Ea are nevoie de empatia ta și nu de soluțiile tale.
O ilustrație la cele de mai sus:
Neluțu și Viorica – doi copii vecini – stăteau pe prispa casei. Viorica întrebă:
– Neluțu, crezi că am ochi frumoși?
– Îhî! – răspunse Neluțu vădit indiferent.
După câteva momente, Viorica întrebă din nou:
– Crezi că părul meu este atractiv?
Neluțu răspunse din nou cu un “Îhî!”
După o vreme:
– Neluțu, așa-i că sunt frumoasă?
Neluțu răspunse roșidu-se puțin:
– Îhî!
– O, Neluțule mi-ai spus cele mai minunate cuvinte din viața mea! – zise Viorica plină de bucurie.
http://lascaupetru.wordpress.com/2011/07/18/greselile-barbatilor-1/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 