Lacrimi de căinţă

Mă-ntorc la Tine, Tată, cu sufletul plângând…
Atâţia ani trecut-am prin lume suspinând,
Mi-e haina zdrenţuită şi neputinţa doare…
Mai poţi să mă ridici? Mai pot primi iertare?

Am rătăcit în noapte şi paşii m-au purtat
Pe calea care duce în hău-ntunecat…
Privesc cu disperare şi caut Lumina Ta
Să-mi fie călăuză, să pot din nou vedea!

Te chem cu disperare din groapa de păcat…
Sfărâmă Doamne lanţul ce m-a încătuşat!
Iubirea Ta Divină revarsă peste mine
S-alunge nori şi teamă, să mă întorc la Tine!

Mai poţi ierta Isuse? Mai pot să fiu salvat
Când prin purtarea mea adânc Te-am întristat?
Amarnic plâng acuma şi-mi pare-aşa de rău…
Primeşte-mă din nou să fiu copilul Tău!

M-aplec îngenunchiat şi mâinile-mi ridic
Îndură-Te de mine căci nu mai am nimic,
Nici pacea nici iubirea ce-o dai prin Duhul Sfânt…
A Ta e toată slava în cer şi pe pământ!!!

Vulcan-11-10-2012     Maria Luca