Mă-ntoarce iarăşi gândul la vremuri de demult,
La anii ce în goană…prea repede-au trecut…
Mă-ntorc acum pe urma de lacrimi şi dureri,
De fericiri alese şi sfinte mângâieri!
Privesc cu ochii minţii la drumul străbătut…
La crinii de pe cale şi spinii ce-au durut,
Şi caut răscrucea unde, pe nume m-a chemat
Cu vocea Lui cea blândă al lumii Împărat!
O…Clipa fericită când I-am simţit Iubirea…
Când am pornit în duh să prind nemărginirea…
Ce minunată clipă, în dragostea dintâi,
Când Îl rugam în şoaptă:” O nu pleca…rămâi!”
Mă-ntorc acum, când drumu-i aproape de sfârşit,
La tot ce-am strâns în viaţă, la tot ce-am făptuit…
Şi caut să înţeleg, în traiu-mi efemer,
Câte-s comori aici, şi câte sus în cer?
Ce repede trec anii…ce scurt e firul vieţii…
Acum eşti prunc…şi tânăr…şi anii bătrâneţii
Se-apropie în goană şi-aduc cu ei dureri,
Şi ghiocei la tâmple şi lipsă de puteri…
Dar…Slavă şi mărire!….avem un Dumnezeu
Ce Îşi întinde mâna când drumul e prea greu…
Ne ia cu drag la piept ca pe-un copil iubit
Şi ne aşteaptă-n ceruri în locul pregătit!
Vulcan-01-11-2012 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 