Măreşte-mi Tu credinţa!

Mă cotropesc cohoardele de gânduri
Şi grija zilei mă atrage-n jos…
E trupul meu o cursă ce mă ţine
Eternul prizonier în viaţa de suspine
Când sufletul porneşte să-L caute pe Cristos!

Mă lupt ades cu firea răzvrătită
Când lutu-şi cere dreptul cuvenit
Şi vrea îndestulare, căldură şi veşmânt….
Iar uneori pe cale mă prăbuşesc înfrânt
Şi caut în jurul meu un semn că sunt iubit!

E-aşa de grea povara iar nepăsarea doare…
E lumea tot mai rece şi drumul tot mai greu…
Iubirea stă şi bate la inimi încuiate
Rănită de-aroganţă, minciună şi păcate
Iar duhul plânge-n taină căutând pe Dumnezeu!

Şi vin la poala crucii…şi chem a Ta prezenţă…
Apleacă-Te spre mine Părinte, şi mă iartă
Că nu m-am încrezut în Braţul Tău mereu
Deşi erai acolo…în ceasul cel mai greu!
Măreşte-mi Tu credinţa! Osana! Ava Tată!

Vulcan-17-11-2012   Maria Luca