De ce cu ochi înlăcrimaţi
Priveşti spre ceul înorat?
Nu ştii că dincolo de nori
E cel ce-n braţe te-a purtat?
Când rătăceai pierdut şi singur
În groapa neagră de păcat
S-a aplecat cu drag spre tine,
Te-a ridicat şi te-a salvat!
Iar tu, acum, cu-ngrijorare
Priveşti spre viitor plângând
Deşi ţi-a spus: „Voi fi cu tine
Şi nu te voi lăsa…nicicând!
De-ar fi să treci prin foc şi apă
Voi fi acolo pentru tine…
Voi potoli furtuni şi valuri
Şi nu îţi va lipsi vreun bine!”
De ce suspini şi te-ndoieşti?
Nu ştii că ai în cer un Tată
Ce-ţi dă putere-n încercări
Şi nu te lasă niciodată?
Ridică-ţi ochii către ceruri
Cerându-I milă şi-ndurare
Şi-atunci va coborî prin Duhul
Şi îţi va da eliberare!
Vulcan-08-01-2013 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 