O clipă cât nemărginirea….

Păşesc stingher peste cărări uitate
În ceaţa unui timp trecut de mult…
Ecouri vin din amintiri confuze
Iar eu, cuminte, mă opresc şi-ascult…

Sunt glasuri ce mă cheamă-n pribegie
Prin anii ce s-au scurs ca un torent…
Sunt chipuri ce trăiesc croindu-şi calea
Dintr-un trecut uitat… către prezent…

Şi-n iureşul de şoapte şi imagini
Mă regăsesc ascuns în zbaterea de clipă
Ce-a strâns în ea nădejde şi speranţă
Şi către cer mi-a dat a dorului aripă…

O clipă ce-a cuprins nemărginirea
Când mi-a vorbit întâia oară EL,
Şi cu putere m-a luat din tină
Isus, Salvarea noastră… Cristos Emanuel!

O clipă ce în viaţă a devenit un Soare
Ce-a sfâşiat mantaua de teamă şi durere
Iar la lumina ei mi-e calea netezită
Învăluită-n pace, iubire şi putere!

Vulcan-26-01-2013     Maria Luca