Când noaptea se aşterne…

Când noaptea se aşterne…învăluind pământul
Iar cerul plin cu stele luceşte maiestos,
Mă-nchid în cămăruţă, cu inima fierbinte,
Şi mă aplec umil la crucea Lui Cristos!

Îngenuncheat… şi dezbrăcat de fire…
Privesc cu ochii minţii la trupul răstignit
Şi mă întreb Isuse…Ce mare Ţi-e iubirea
Că Te-ai jertfit pe cruce să pot fi mântuit?

Ce ai găsit la mine…pribeag şi păcătos…
Tu…Dragoste eternă, Tu…Fiu de Dumnezeu
Că m-ai luat din groapa de moarte şi osândă
Şi m-ai spălat în sânge să fiu copilul Tău?

În sfânta părtăşie simt Duhul cum coboară
Şi mă atinge blând…o dulce adiere…
Cuvintele se leagă purtând în ele dorul
Iar sufletul se umple de pace, de putere!

Şi parcă văd aevea, pe fruntea sângerândă,
Cum picuri de rubin s-au transformat în Soare…
Iar eu primesc Lumină pe calea către cer
Şi o speranţă nouă ce n-are asemănare!!!

Vulcan-28-01-2013     Maria Luca