Eram rătăcitor în lumea de suspine,
Un călător pribeag, pornit spre nicăieri…
Când m-ai găsit Isuse şi m-ai chemat la Tine
Smulgându-mă din groapa de lacrimi şi dureri!
Eram aşa de singur, sărac şi părăsit…
Doar eu şi-al meu păcat ce mă purta spre hău…
Dar m-ai luat în braţe… mi-ai spus că sunt iubit
Şi preţuit de Tine… Stăpân şi Dumnezeu!
Şi-ntreagă viaţa mea s-a transformat în soare…
Călăuzit de Tine mă-ndrept spre veşnicii…
Mă porţi spre iarba verde în susur de izvoare
Şi-asculţi cu luare-aminte suspinul inimii!
Ce sfântă fericire… ce har fără sfârşit…
Să spui întregii lumi că ai un Dumnezeu
Ce mai presus de toate pe tine te-a iubit
Şi azi te cheamă fiu… în sfânt poporul Său!!!
Vulcan-16-02-2013 Maria Luca