Îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei. Ecclesiastul 3:5
E un gest mic, aproape banal, pentru unii e un automatism deja pentru alții e ceva rar, foarte rar iar unii nu au primit sau oferit niciodată o îmbrățișare. Priveam ieri la o doamnă care a întins brațele să îmbrățișeze un domn, erau spre 50 de ani ambii. Probabil erau cunoscuți dar nu se văzuseră de multă vreme iar în ochii domnului am citit aproape disperare. Aceasta l-a cuprins iar el stătea cu mâinile pe lângă corp de parcă era statuie, se citea foarte bine pe chipul său dar mai ales din gesturi că nu făcuse așa ceva prea des în viața lui. Întâmplarea asta m-a făcut să meditez la acest aspect.
Îmbrățișarea își are vremea ei. În Biblie găsim relatări în care prietenii se îmbrățișează (David și Ionatan) găsim și relatări despre îmbrățișări ale morții când unul din cei doi a înfipt sabia în timp ce se îmbrățișau. Mai găsim relatări despre îmbrățișări de acceptare de primire (Iacov și Laban) dar și îmbrățișări ale împăcării și iertării (Iacov si Esau). În Cântarea Cântărilor găsim relatat despre îmbrățișări ale dragostei, erotice dar și îmbrățișări ale dragostei false care duce la moarte (Proverbe 13)
În realitatea cotidiană vedem tot mai puține îmbrățișări și realizăm că tot mai multe dintre acestea sunt doar protocol sau automatisme și tot mai puțini oameni au parte de îmbrățișare. Mă doare inima când văd la consiliere soți care nu mai pot să se îmbrățișeze, nu mai pot să întindă brațele să se strângă aproape unul pe altul deși se vede că inima le plânge la amândoi și le e dor, tare dor de un asemenea gest.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 