Rugăciune la tronul de-ndurare

Când din nou ‘naintea Ta vin la tronul de-ndurare
Curăţeşti a mea fiinţă şi aduci eliberare…
Din a inimii izvor să ţâşnească imnuri sfinte
Şi iubirea ce Te cheamă rătăcită în cuvinte…

Toarnă untdelemnul sfânt căci e vasu-aproape gol
Şi-aşteptându-Te să vii somnul iar îmi dă ocol…
Lasă Doamne-nviorare peste trupul ostenit
Şi păstrează-mă curat căci e timpul pe sfârşit!

Iar când drumul e prea greu dă-mi putere şi credinţă
Ocrotit de braţul Tău să ajung la biruinţă…
Şi mă iartă când adesea faţa Ta o întristez
Când, grăbit pe calea vieţii uit în noapte să veghez!

Iartă-mă de orice vorbă spusă-n grabă, negândit,
Şi de mâna ce n-a dat, şi de gândul nerostit…
Cer iertare Domnul meu pentru glasul ce-a tăcut
Când un frate-a suferit şi tăcerea-Mi l-a durut!

Când din nou ‘naintea Ta mă aplec cu reverenţă
Inima-mi tânjeşte Doamne după sfânta Ta prezenţă…
Şi cuvintele se-nşiră într-un cânt divin, ceresc,
Şi îţi mulţumesc Isuse…Te ador şi Te slăvesc!

Vulcan22-03-2013      Maria Luca