Mă-ncătuşează Doamne durerea ca o chingă
Şi mă-ngenunche trupul arzând şi ostenit…
Suspine se întrec să-nlănţuie fiinţa
Şi uit că eşti cu mine…şi uit că sunt iubit…
Sunt clipe ce se-adună în ore nesfârşite
Iar firea răzvrătită îmi strigă jubilând:
„Unde-i acum Acel ce ţi-a promis că-n viaţă
Va fi de tine-alături…nu te-o lăsa nicicând?”
Şi-atunci izvor de lacrimi porneşte răcorind
Văpaia ce mă arde şi-mi mistuie puterea,
Iar Duhul Sfânt coboară pe aripă de rugă
Şi-aduce-n suflet pacea şi lasă mângâierea…
Mă iartă Domnul meu că-n clipe de durere
M-am îndoit de Tine iar firea a cârtit…
Învaţă-mă să cred că-n focul cel mai mare
Tu eşti cu mine-acolo căci veşnic sunt iubit!
Vulcan-26-03-2013 Maria Luca