Din partea unei tinere care dorea sa se castoreasca un “Slujitor al Domnului “a primit urmatoarea marturisire:“Frate iti cer numai un sfat,nu sant sigura ca il iubesc pe tanarul cu care m-am imprietenit,totusi simpt ca intensitatea sentimentelor dintre noi creste vertiginos,as vrea sa stiu ,daca e voia Domnului sa ma casatoresc cu tanarul sau nu…si cum as putea sa fiu sigura de voia Domnului…
Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la
Dumnezeu intelepciune.
Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie.
Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bine inteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului.
In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, a fugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!
Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand fratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei.
In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu
erau nici manusi si nici urma de esarfa. “Va rog,” a spus tanara,”sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de “semne”.
Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?”
Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi?
Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ?
Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit?
Trebuie sa “dam cu banul” dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa?
Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept “voia Domnului” ?
In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri:
-Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor
potrivnice.
-Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand.
-Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea.
-Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15).
-Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger,
-Sutasul Corneliu printr-o vedenie.
*Dumnezeu le-a vorbit oamenilor “cand intr-un fel, cand intr-altul”.
Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor.
Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale.
Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.
Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii.
Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam
ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o
lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau,
intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun.
Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte – nu numai
in problemele majore, ca insuratoarea/maritat , sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.
Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 