A înviat Isus…ce bucurie mare!!!

Se zbuciumă natura şi geme cu durere
Şi parcă însuşi timpul din goană s-a oprit,
Iar soarele o clipă s-anfăşurat în noapte…
Cum? Cel ce-a dat viaţă să moară răstignit?

Pământul se agită din adâncimi ascunse
Şi plâng cireşii-n floare şi se-nspăimântă firea…
De ce e-ngăduită atâta nedreptate
Când totu-i plin de viaţă, să moară-n chin Iubirea?

Acolo pe o cruce…cu fruntea sângerândă,
Cu ochii aţintiţi spre cerul mult dorit
Se stinge ca o torţă al lumii Salvator
Căci mai presus de toate pe oameni a iubit!

Cu ultima suflare se-ndreaptă-n rugăciune
Spre Tatăl ce-L priveşte de dincolo de nori:
„O, Sfântul Meu Părinte priveşte cu-ndurare
Şi iartă-i…iartă-i Tată căci sunt neştiutori!”

E totu-acum sfârşit…S-a stins Lumina Luimii
Şi-a coborât în moarte ca orice muritor…
Dar …o, ce fericire când în a treia zi
A înviat din morţi ca Domn şi Salvator!

Ce mare sărbătoare! A înviat Isus!
Întregul univers se-nchină-n adorare…
Natura se îmbracă în straie luminoase…
A înviat Isus…ce bucurie mare!!!

Vulcan-21-04-2013      Maria Luca