Cântarea lacrimei…

Născută din durere şi suspin
Sau din belşug de har şi fericire
Se oglindeşte-n mine adevărul
Când mă ivesc, timidă, în privire!

Mă contopesc adesea cu alinul,
Cu vorba ce aduce mângâiere
Şi-n sfânta părtăşie mă transform
În picuri de iubire şi putere!

Mă prinde uneori aşa un dor
Să evadez din lutul ce mă ţine…
Să mă-nfăşor în cânt şi rugăciune
Şi să mă-nalţ spre zările senine…

Şi-acolo, sus în ceruri, să mă culeagă Tatăl
Ca scump mărgăritar, ca veşnică comoară…
Şi să devin cunună pe capul celui care
Supus, în rugăciune prin mine se-nfioară!

Vulcan-25-04-2013       Maria Luca