Tu, ce-adesea plângi în taină
În tăcerea nopţii reci,
Nu vezi viaţa cum se duce
Şi cu ea tu te petreci?
Nu te doare neputinţa
De-a iubi…de-a fi iubit
Când în jurul tău vezi oameni
Ce-şi duc traiul fericit?
Tu, ce cauţi un strop de soare
Într-o lume de păcat,
Nimeni nu ţi-a spus vreodată
Că şi tu poţi fi salvat?
Oare niciodată-n viaţă
De Domnul n-ai auzit?
Mielul ce-a murit pe cruce
Ca să poţi fi mântuit?
Azi opreşte-te din drum
Şi priveşte-n jurul tău…
E atâta frumuseţe
Creată de Dumnezeu!
Şi prin orice fir de floare,
Prin izvorul ce şopteşte,
Printr-o rază, printr-un cânt,
Îţi spune că te iubeşte!
Azi cât încă mai ai viaţă
Ridică spre cer privirea
Cheamă-L în inima ta
Şi primive-i izbăvirea!
Vulcan-11-05-2013 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 