Lună: mai 2013

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Ioan 20:28

Am asistat când eram copil la multe expuneri care de care mai înverşunate despre necredinţa lui Toma iar de ceva vreme asist la expuneri despre modul de credinţă a lui Toma. Cele din urmă e drept fiind mai aproape de realitate. Una peste alta privind la Toma ne vom regăsi mulţi pe acolo, în modul lui de a crede. Toma nu a fost necredincios ci făcea parte din cei care “cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa”. În faţa dovezilor Toma crede şi se închină lui Dumnezeu.

De multe ori ascult mesaje care cer oamenilor convertirea “pe orbeşte” ca la farurile unei maşini noaptea. Predici emoţionante până la lacrimi sau predici care imploră mila oamenilor faţă de jertfa lui Dumnezeu, faţă de un Isus care stă săracul şi “dârdâie de frig” la uşă şi tot bate şi plânge. Realitatea e că Domnul Isus a făcut oferta, e dispus să accepte păcătoşii şi bate la inimă “când într-un fel când într-altul” dar nu e nicicum omul vrednic de milă, a fost, dar acum e în glorie şi slavă la dreapta Tatălui..

Spuneam că aud des mesaje în care se face apel la emoţii şi recunosc că prind la public însă există şi oameni, din ce în ce mai mulţi, care vor dovezi. De obicei care sunt citiţi cât de cât sau care sunt “decebăliţi” cum e un termen pe aici prin Ardeal. De altfel o pocăinţă aleasă e mult mai stabilă şi mai de dorit decât o pocăinţă simţită iar credinţa “în ceva ce cunoaştem” e mai stabilă decât credinţa în ceva ce simţim. Sentimentele ne duc în eroare foarte des şi nu găsim că Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în noi ar lucra prin simţiri ci prin procese mentale, logică, gândire.

Cred că ar trebui să fim pregătiţi ca şi Domnul Isus să oferim dovezi celor care cer astfel de argumente. E cam neglijat acest aspect şi dacă “ne ia cineva mai tare” cerând dovezi mulţi din biserici se pierd. Doar cine a avut o credinţă ca a lui Toma bazată pe dovezi logice sau fizice va reuşi să aibă la îndemână dovezile alea când va spune altora despre această credinţă.

Trăim o vreme a concretului, a realului, a dovezilor în privinţa credinţei în Dumnezeu dar în acelaşi timp trăim vremuri ale credulităţii când e vorba de tot felul de curente, de meditaţii, de produse care au cine ştie ce efecte, de metode de a face bani cu muncă zero, de poveşti supranaturale cu icoane şi picturi. Este un demers al lui Satan dar cumva are şi aspectul său bun. De ce spun asta: Credinţa în Dumnezeu e singura cale, singura credinţă adevărată cu o finalitate fericită în veşnicie. Dacă ar sta în rând cu celelalte credinţe actuale care fac parte mai degrabă din grupa “fraieririlor” ar dura tot atât cât şi ele şi ar fi repede uitate. Credinţa noastră însă se bazează pe fapte reale, pe persoane reale, pe evenimente istorice reale şi pe realitatea cât se poate de clară a lui Dumnezeu. Uite de asta apreciez eu persoane ca: Romulus Bucur care oferă şi dovezi necesare celor care cred ca Toma pe blogul său: The story of my belief

De altfel Toma era unul care era gata de jertfă şi de lucru. Uitaţi câteva dovezi:

• Ioan 11:16  Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haide să mergem şi noi să murim cu El!”
• Ioan 14:5  „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”
  Ioan 21:1  După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună.
• Fapte 1:13  Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.

În consecinţă cred că ne este de mare folos o credinţă ca a lui Toma. Când ţi se spune despre credinţe noi, cere dovezi, cere să vezi. Când eşti chemat să crezi cere să îl vezi pe Isus acolo. Nu e deloc rău ci e o verificare a autenticităţii acelei credinţe. Vremea credinţelor uşoare a trecut, trăim vremuri de mari amăgiri spirituale şi e nevoie de credinţe ca a lui Toma, credinţe care cer neapărat validarea lor prin prezenţa Domnului Isus Fiul lui Dumnezeu.

http://www.filedinjurnal.ro/toma-modelul-nostru-de-credinta/#more-1647