Lună: mai 2013

Tinerii din generația Facebook sunt la fel de singuri ca bătrânii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în MEDITAŢII, STIRI

Generațiile tinere au schimbat televizorul pe calculator. Un specialist în relații sociale avertizează că tinerii de azi renunță tot mai des la contactul direct cu ceilalți în favoarea comunicării pe Internet, fenomen care duce la o înstrăinare similară celei resimțite de bătrâni.

Potrivit unui studiu efectuat în Marea Britanie, adolescenții petrec atât de mult timp online încât nu mai au timp pentru a se întâlni cu prietenii. Deși au în medie 243 prieteni pe Facebook, tinerii încep să fie la fel de singuratici ca adulții în vârstă.

Circa 60% din respondenții la studiul citat de Daily Mail au declarat că le e mai greu să își facă prieteni „în viața reală” decât pe Facebook. Mai mult, 69% dintre respondenții englezi consideră că țara lor este un loc neprietenos.

Pentru expertul Julie Peasgood, specialist în relații sociale, este evident că în loc să dărâme barierele sociale, tehnologia îi izolează pe oameni.

„Nu poți îmbrățișa un prieten de pe Facebook,” spune Peasgood, deplângând efectul de calmare, vindecare și conectare al atingerii dintre oameni.

„Tinerii de 18 ani sunt la fel de singuri ca bătrânii de 80 de ani și doresc o rețea de prieteni online pentru că nu își mai pot face prieteni în modul tradițional,” e de părere și Valery McConell, editor la publicația britanică de tineret Yours.

„Fără să își dea seama, societatea noastră nu ne mai oferă una dintre funcțiile de bază care îi menținea funcționarea. Am permis contactului de zi cu zi, curtoaziei și amabilității care se transformă în prietenie și care ne unește să dispară, ca să facă loc eficienței,” a adăugat ea.

„Societatea modernă nu ne încurajează să vorbim unii cu alții față în față și, ca urmare, nivelurile de singurătate au ajuns la un punct critic, amenințând totodată să se înrăutățească,” a mai avertizat McConnel.

Alarmată de faptul că „oamenii n-au mai interacționat niciodată atât de puțin ca în prezent,” editorul Yours numește generația „Friends”, descrisă de serialul omonim, ca o veritabilă „eroare”.

http://www.semneletimpului.ro

Gr.de laudă (Iubirea să rămână-n veci…)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Activitati, TINERETUL CASEI DOMNULUI, VIDEO-CLIPURI

O poveste de dragoste începe cu Dumnezeu

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

De fiecare dată când citesc sau aud pe cineva vorbind despre felul în care ar dori să fie povestea sa de dragoste, zâmbesc. Cu toţii ne dorim să avem parte de cea mai frumoasă poveste de dragoste, dar câţi dintre noi suntem dispuşi să şi luptăm pentru asta? Nu prea mulţi.
Adevărul este că depinde de tine. Dacă îţi doreşti ceva frumos, dacă vrei ca Dumnezeu să fie Autorul poveştii tale, atunci trebuie să fii dispus să suferi pentru asta. Trebuie să te pregăteşti pentru o persoană pe care nici măcar nu o cunoşti şi trebuie ca tot ceea ce ai să fie pus în mâinile Sale. Niciodată nu au fost mai multe inimi frânte şi relaţii eşuate ca în zilele noastre. De ce? Pentru că ne grăbim. Ne grăbim să ne îndrăgostim, ne grăbim să avem pe cineva căruia să-i spunem „iubi” şi pe care să-l sărutăm, deşi nu ne simţim pregătiţi pentru asta.

În loc să-i dăm viitorului nostru partnerer de viaţă o inimă întreagă, îi oferim una din care lipsesc părţi deoarece a fost spartă în ţăndări de multe ori şi unele piese nu s-au mai putut găsi. Felul în care trăim acum ca şi persoane singure ne va influenţa viaţa de căsnicie. De aceea, trebuie să aşteptăm cu credincioşie acea persoană pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi. Te-ai simţi mândru dacă el/ea te-ar putea urmări cum îţi trăieşti viaţa? Crezi că ar zâmbi dacă te-ar vedea sărutând pe altcineva? Ori ar plânge? Aceste întrebări trebuie puse uneori pentru a-ţi putea analiza inima şi viaţa. Dacă am avea mai multă încredere în Dumnezeu şi L-am crede pe cuvânt, atunci vieţile noastre ar fi trăite în puritate şi inimile ne-ar fi întregi. O poveste de dragoste scrisă de El începe în momentul în care-I încredinţezi Lui stiloul, începe din momentul în care începi să te îndrăgosteşti de cineva necunoscut. Începe când verşi primele lacrimi de dorul acelui om şi când îi scrii prima scrisoare, deşi habar n-ai cum îl/o cheamă!

Povestea de dragoste adevărată începe cu Dumnezeu. Anii singurătăţii sunt nişte ani minunaţi pe care îi poţi petrece în prezenţa Sa aşa cum nu o vei mai face vreodată! Iar dacă crezi că nu vei fi niciodată fericit decât atunci când te vei căsători, atunci nu vei fi fericit nici după ce vei avea verigheta pe deget. Deoarece totul se învârte în jurul lui Dumnezeu. Nu în jurul unei căsnicii.
Întreabă-ţi inima dacă e curată. Iar dacă nu e, curăţeşte-o prin foc. Renunţă la oricine care te îndepărtează de Dumnezeu şi de viitorul tău partener de viaţă. Chiar dacă e dureros, fă asta. Peste ani vei privi în urmă şi nu vei regreta că ai aşteptat. Îţi vei privi în ochi preaiubitul/preaiubita şi îi vei spune: S-a meritat să te aştept. Atunci când începi să iubeşti nu regreţi nimic pentru că vezi bucuria care ţi-e pusă înainte şi ştii că întristarea face parte din iubire. Dragostea este îndelung răbdătoare. Prin modul în care-ţi trăieşti viaţa ca şi persoană singură pregăteşti cadrul pentru propria-ţi poveste de dragoste.

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Ariana Samoila- Cântări Nemuritoare (Album mp3)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în MUZICĂ CREŞTINĂ MP3

Interviu cu Adi și Cătălin

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Interviuri

Iată că ați ajuns în America, pe așa-numitul tărâm al tuturor posibilităților. Cât de mult v-ați dorit să ajungeți in Statele Unite?

Cătălin:   Nu foarte tare înainte de a primi invitația. După ce am primit-o, în schimb, am fost foarte încântat că am putea ajunge aici.

Ați calatorit mult in Europa? 

Cătălin:   Foarte puțin înainte de a-l cunoaște pe Adi, mai mult după.

Cum a fost drumul? Ați avut parte de peripeții pe parcursul călătoriei?

Cătălin:   Am plecat pe 16 mai dimineața la 4 și puțin din România… Am avut avion din Budapesta… Ne-au dus niște prieteni dragi tare nouă… Am ajuns la graniță iar la controlul documentelor am realizat că unul dintre ei nu avea la el nici buletin nici pașaport. A trebuit să rămână pentru 5-6 ore la Satu-Mare… Am ajuns la Budapesta… Ne-am despărțit de prietenul nostru… Am plecat cu binecuvântarea lui… Am intrat în aeroport… Am întâlnit un frate… Am plecat și cu binecuvântarea lui… A scris Adi ceva pe pagina lui și am plecat cu o grămadă de binecuvântări… Mulțumim… Am ajuns în Amsterdam… Am așteptat o oră și ne-am urcat într-un avion mare… Înainte să urcăm, am avut parte de un scurt interogatoriu… Am petrecut 8 ore și ceva în avion… Nu a fost chiar așa de greu cum mă așteptam… Am primit mâncare în avion și ne-am bucurat. Ni se făcuse foame.   A fost rece tare din cauza aerului condiționat… Asta poate a făcut să fie mai greu… Oricum, am ajuns în Minnesota… La control ne-au oprit și ne-au pus să așteptăm într-un separeu câteva minute… A fost apăsător… Totuși, a fost un timp în care și Adi și eu ne-am rugat… Știam de ce am plecat de acasă și știam că atunci când am plecat am știut că Dumnezeu e în spate la tot… S-au uitat peste documente și peste invitația de a ajunge in SUA… Și-au schimbat atitudinea după ce au citit tot și am văzut că Dumnezeu a fost cu noi… Nu au mai făcut nici un alt control la bagaje și nu s-au mai legat de nimic altceva… Dumnezeu a fost cu noi… Am mai schimbat un avion și am ajuns pe la miezul nopții in Phoenix… Am fost așteptați, am urcat în mașină, și am început să povestim… La un moment dat, dupa vreo 20-30 minute Mike și-a dat seama că nu știe pe unde suntem… O luasem pe un alt drum… A scos “duhul” de călăuzire omenesc – GPS-ul… Și-am ajuns…

Știm că sunteți pentru prima dată în America. Cum de n-ați ajuns până acum în State? N-ați mai avut alte invitații?

Cătălin:   Știu că Adi a primit mai multe invitații de-a lungul timpului… La mine a fost pentru prima oara când am primit invitație și așa am ajuns aici.

Care este scopul vizitei voastre?

Adi:   Știu că de obicei oamenii ca noi vin în SUA cu anumite interese. Noi nu suntem preocupați decât să câștigăm suflete pentru Isus. Deși pare incredibil, ăsta e adevarul.

Am venit să cinstim pe Dumnezeu în fața celor care ne vor asculta și cred că Dumnezeu vrea să ne arate și noua câte ceva. Deja am văzut asta.

Am venit pentru Românii din America. Sper să se apropie cât mai mulți dintre ei de Dumnezeu în urma slujirii pe care o facem. Realitatea este că am venit să le slujim. Este pentru prima dată când vin în State și se poate să fie și ultima dată. Nu știm. Știu doar că e o ocazie pe care Dumnezeu vrea s-o folosească pentru cei pe care îi iubește și îi cheamă spre EL.

Cătălin:   Când am fost la ambasadă, amandoi i-am zis lui Dumnezeu că, dacă are de lucru cu noi aici, o să fie bine cu viza… Noi slujim – pe Dumnezeu și pe oameni… Ăsta e scopul cu care am venit aici. E o vorba: “Când faci lucrul lui Dumnezeu, El face lucrul tău”. Și asta se întâmplă și acum. Ne bucurăm de bucuriile extra… Ăsta e farmecul slujirii… Când nu umbli după lucruri mari, vezi lucruri mari.

V-ați gândit vreodată la posibilitatea de a vă stabili aici în America?

Adi:   Nu, și nu o să fie posibil. Eventual dacă Dumnezeu are alte planuri. Dar eu nu sunt atras decât de ROMÂNIA. Sunt Român și sunt mândru de asta.

Iubesc România. :)

Cătălin:   M-am gândit scurt… Și mi-a trecut repede. Iubesc prea tare România…

Ce fel de muzică… cântați? Cine vă compune muzica și textele? 

Adi:   Muzică cu teme creștine. O muzică prin care se reflectă stările și relațiile mele cu Dumnezeu și oamenii. O muzică despre realități pe care le trăiesc de ani de zile și în care se regăsesc și cei care o asculta.

Îmi compun singur muzica și textul, dar mai corect spus este că atât muzica cât și textele sunt inspirate cum am mai zis, din viața de zi cu zi și mai ales, din relația pe care o am cu Dumnezeu de paisprezece ani.

Cătălin:   Muzica noastră vine din experiențe și trăiri personale. La Adi mai mult decât la mine. Muzica și textele sunt compuse de noi.

Este muzica o sursă bună de câștig? Se poate trăi bine din muzică?

Adi:   În Romania, nimeni nu poate trăi din muzică, mai ales în Biserică. Cultura și arta în Biserica din Romania sunt aproape zero.

Există o asociere între artă sau cultură, cu firea sau “lumea”, ceea ce este o imaturitate spirituală. Cazul meu este probabil printre puținele.

Nu am făcut muzică să placă cuiva. Am făcut muzică să exprim ce simt. Niciodată nu scot un album, pentru a avea un album. Uneori poate dura și ani de zile să inregistrezi unul.

Doar când sunt inspirat scriu câte un cântec. Când sunt mai multe le pun pe un CD. Am muzica în mine și chiar dacă aș fi singur într-o țară straină și tot aș scrie și aș cânta ceea ce simt și trăiesc.

Dumnezeu e singura sursă de câștig a omului. Dar omul nu vrea să recunoască asta și crede că el a facut sau a realizat ceva. Dumnezeu face tot.

Cătălin:   Probabil că e o sursa bună de câștig pentru cine trăiește din ea, prin ea. Deși, sincer, mă îndoiesc. În România, cel puțin, e greu… În ceea ce ne privește, știu că noi nu trăim din muzică ci prin credință. Pentru cei mai mulți răspunsul ăsta e o prostie… Pentru cine a trait, e ușor de înțeles…

Care este publicul țintă al muzicii voastre?  Este muzica voastra îndreptată mai mult înspre generația tânără, sau îi aveți în vedere și pe cei mai în vârstă?

Adi:   Nu am o țintă, așa cum am scris mai sus. Dovada este că muzica pe care o cânt a avut in ultimii zece ani trecere și la vârstnici și la tineri dar și la copii.

Cătălin:   Muzica noastră e pentru toate categoriile de vârstă… Intrăm, totuși, în contact cu foarte mulți tineri, cu problemele lor, iar asta ne dă un impuls în scrierea cântecelor. Dincolo de asta, învățăm de la copii, tineri, și mai ales bătrâni, așa că le acoperim pe toate pentru toți.

Ce doriți să le transmiteți românilor din America?

Adi:   Adevărul aduce suferință, singurătate uneori, durere și amărăciune. Dar adevarul te face liber. Deci, le doresc să trăiască în Adevăr. Sa nu se mintă și să nu poarte frică de oameni.

Frica de oameni nu vine de la Dumnezeu.

Să îndrăznească să trăiască împlinind Scripturile. Asta înseamnă să fie cinstiți și să pună deasupra oricarei învățături doar Scriptura. Nu să o vorbeasca, ci să o împlinească.

Asta îi va face să traiască Adevarul.

Adevărul este ISUS. 

Cătălin:   Iubește-l pe Dumnezeu cu toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți… E cea mai mare poruncă… Asta rămane…

Ne promiteți încă un interviu la finalul vizitei voastre în SUA?

Adi:   Sigur.

Va dorim o ședere binecuvântată, protecție și călăuzire din partea Domnului peste tot pe unde veți umbla.

Adi:   Așa să fie. Mulțumim.

http://family2fam.wordpress.com/2013/05/22/interviu-cu-adi-si-catalin/