Când plâng cuvintele uitate
În rugăciunea nerostită,
De sus din ceruri Dumnezeu
Priveşte trist spre chipul tău
Cu inima adânc rănită…
Pe-altarul ce era odată
Un rug aprins în viaţa ta,
Mai caută Domnul un tăciune
Să-l reaprindă…să te-ndrume
Spre cerul sfânt, spre ţara Sa…
Să nu-ntristăm pe Dumnezeu
Uitând că este Tatăl Sfânt….
Să-I mulţumim că ne iubeşte,
Cu dragoste ne ocroteşte
În drumul nostru pe pământ!
Vulcan-18-06-2013 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 