Îţi văd durerea şi-ţi aud suspinul
Când lăcrimând mă chemi din veşnicii
Să mă cobor în cortul tău creştine
S-aduc înviorare în suflete pustii!
Altarul unde-odată cântarea clocotea
Şi rugăciunea vie se înălţa la cer
E-aşa de rece-acum…doar fumegă tăciunii
Şi fără hrană sfântă se sting încet şi pier!
Doar tu mai strigi la Mine…te doare şi ţi-e teamă
Că cei iubiţi de tine se rătăcesc pe drum…
Mă chemi cu disperare să reaprind credinţa
Şi-o inimă de carne în pieptul numai scrum!
Ţi-am auzit suspinul şi lacrimi numărat-am…
Din slavă-am coborât să-ţi cercetez fiinţa…
În cortul tău creştine venit-am cu putere
S-aduc în suflet pacea şi-n viaţă biruinţa!
Căci dacă un tăciune mai fumegă pe-altar
Nicicând Eu nu-l voi stinge ci voi lăsa-ndurare…
Voi curăţa în sânge veşmântul întinat
Şi voi aduce har şi binecuvântare!
Vulcan-24-06-2013 Maria Luca