Alin Loloș și Adi Martin – Stația de Metrou Eroii Revoluției București


Doamne, într-o lume care luptă împotriva cărnii și sângelui, eu vreau să lupt împotriva căpeteniilor, domniilor, stăpânitorilor acestui veac și împotriva duhurilor răutății aflate în locurile cerești. Dacă lumea iubește minciuna și se încinge strâns cu ea, eu vreau ca mijlocul meu să fie încins cu Adevărul ! Dacă oamenii din România vor să se îmbrace cu platoșa neprihănirii personale, eu vreau să iau platoșa neprihănirii lui Hristos. Chiar dacă cei din jur se încalță cu râvna evangheliei diluate care le afundă picioarele în nisipul depresiei, eu vreau să mă încalț cu râvna Evangheliei Păcii, care îmi ține picioarele pe Stânca Mântuirii. Când alții poartă cu mândrie coiful tradițiilor și datinilor, eu vreau să port cu umilință coiful mântuirii și să lovesc cu sabia Duhului în această armură a diavolului ! A.M.

Video:

https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=Pnp6MOBJlzE

Răspuns la rugăciune


Maria LucaÎţi văd durerea şi-ţi aud suspinul
Când lăcrimând mă chemi din veşnicii
Să mă cobor în cortul tău creştine
S-aduc înviorare în suflete pustii!

Altarul unde-odată cântarea clocotea
Şi rugăciunea vie se înălţa la cer
E-aşa de rece-acum…doar fumegă tăciunii
Şi fără hrană sfântă se sting încet şi pier!

Doar tu mai strigi la Mine…te doare şi ţi-e teamă
Că cei iubiţi de tine se rătăcesc pe drum…
Mă chemi cu disperare să reaprind credinţa
Şi-o inimă de carne în pieptul numai scrum!

Ţi-am auzit suspinul şi lacrimi numărat-am…
Din slavă-am coborât să-ţi cercetez fiinţa…
În cortul tău creştine venit-am cu putere
S-aduc în suflet pacea şi-n viaţă biruinţa!

Căci dacă un tăciune mai fumegă pe-altar
Nicicând Eu nu-l voi stinge ci voi lăsa-ndurare…
Voi curăţa în sânge veşmântul întinat
Şi voi aduce har şi binecuvântare!

Vulcan-24-06-2013       Maria Luca

VINICIUS PALADE (De când sunt cu Tin Iubire curată….)


Cinci lucruri pe care tinerii ar trebui să le ştie despre despărţiri


Amăgiţi de poveştile de iubire cu final fericit, tinerii simt că au eşuat atunci când sunt puşi în faţa unei relaţii care se încheie. Însă tânăra regizoare creştină Rebekah Bell spulberă acest mit, arătând că din orice relaţie care ajunge la capăt putem învăţa cinci lecţii valoroase.

 

Mai întâi, Rebekah spune că a te despărţi de cineva nu este un lucru rău în sine. În fapt, nicio relaţie un poate fi un eşec, deoarece aceasta este o oportunitate de învăţare. În primul rând, învăţăm care sunt priorităţile într-o relaţie şi care sunt aspectele prea importante pentru a fi neglijate. În al doilea rând, învăţăm că este greşit să ignorăm problemele sau sursele de incompatibilitate doar de teama de a nu rămâne singuri.

 

Apoi, Rebekah subliniază că o persoană nu trebuie să îşi estimeze valoarea în funcţie de cei din jur. Mai concret, valoarea unei persoane nu este dată de existenţa sau absenţa unei relaţii sentimentale, de acţiunile sau opiniile partenerului şi nici măcar de deciziile greşite pe care le ia. Rebekah citează cuvintele preotului american Brennan Manning, care afirma „Defineşte-te ca cineva iubit nespus de mult de Dumnezeu. El te-a ales, El te iubeşte. Acceptă asta şi pune această declaraţie în centrul vieţii tale”.

 

Al treilea sfat pe care îl dă tânăra este să învăţăm să renunţăm la relaţiile care nu ne aduc împlinire. Rebekah afirmă că este interesant cum ne amintim doar lucrurile plăcute dintr-o relaţie încheiată, dar tindem să uităm lucrurile negative. A rămâne blocați, după finalizarea unei relații, sperând că am putea-o relua, nu e cel mai bun lucru pe care îl putem face. A continua să sperăm ne face prizonierii unui trecut care nu mai există, dar ne şi împiedică să ne vindecăm, să evaluăm corect relaţia încheiată şi să învăţăm lecţia, arată Bell.

 

A patra lecţie este că după orice despărţire vine şi revenirea la normal. Chiar dacă suferinţa este profundă şi pare că nu ne vom mai vindeca sau că nu vom mai putea iubi sau fi fericiţi vreodată, revenirea la normal este o evoluţie firească a vindecării sufleteşti.

 

De aceea, este important ca oricine are inima frântă să se disciplineze, astfel încât despărţirea să nu îl doboare psihic, ci să-l ajute să meargă mai departe mai înţelept şi mai pregătit.

 

Şi în cele din urmă, cea de-a cincea lecţie este că distrugerea duce la creştere. Adevărul este că suntem cei mai motivaţi să creştem în perioadele dificile ale vieţii, iar încurajarea vine din faptul că Dumnezeu este prezent chiat şi atunci în viaţa noastră.

 

În consecinţă, persoanele care suferă după o despărţire trebuie să aleagă să profite de aceste momente pentru a deveni mai profunde şi mai înţelepte. O alegere potrivită este angajarea în trăirea unui viitor mai bun, în comparaţie cu consumul cu privire la evenimentele trecute. Nu vă irosiţi durerea, concluzionează Rebekah, ci învăţaţi lecţiile pentru a nu repeta greşelile şi, inevitabil, suferinţa.

http://www.semneletimpului.ro

MARIANA NEDELEA (Cântați Celui ce ne-A salvat….)