Am primit un mail care m-a pus pe gânduri! Redau mai jos conținutul integral:
„Nu ştiu ce se întâmplă cu tinerii noştri. În ultimul timp parcă nu mai au chef de viaţă, nu-i vezi? Nu mai au chef de cântare, nu cântă, nu mai au chef de rugăciune, nu îi vezi rugându-se…nu ştiu ce se întâmplă cu ei!”
Eram duminică seara la biserică şi înainte de începerea programului am auzit în spatele meu două surori vorbind despre tineri şi, recunosc , „am ciulit urechile” să aud ce spun, DAR ceea ce am auzit m-a întristat foarte mult. Cuvintele pe care una dintre surori le-a spus le-am redat la început şi m-am gândit că ar fi bine să vă spun şi vouă care este imaginea pe care o avem, noi tinerii, în faţa celor din biserică.
De ce suntem văzuţi ca nişte tineri fără chef de viaţă, chiar nu mai avem motive să fim bucuroşi, să se vadă în noi pofta de a trăi şi de a împărtăşi şi celor din jurul nostru acest lucru? De ce suntem văzuţi ca nişte tineri fără chef, fără chef de rugăciune, fără chef de cântare? Venim la biserică, ne aşezăm confortabil şi asteptăm…aşteptăm ca alţii să cânte, aşteptăm ca alţii să se roage, aşteptăm ca alţii să facă o slujbă. Ne dorim să se întâmple lucruri mari, spectaculoase…dar noi să fim doar simpli spectatori. Euripide spunea „Puterea celor tineri stă în faptă…”, fapte vor şi cei din jurul nostru, să ne vadă că suntem implicaţi, să ne vadă că dorim cu adevărat să îi slujim Domnului! Şi mai mult decât cei din jurul nostru cred că Dumnezeu ne vrea nişte tineri implicaţi în lucrarea Lui! Am cântat duminică dimineaţa „O schimbare aş vrea în viaţa mea…”, e timpul ca ceea ce cântăm să şi înfăptuim! Dacă ne dorim cu adevărat o schimbare, atunci ar trebui să FACEM ceva, începând de la mine, începând de la tine care citeşti acest articol…e timpul SCHIMBĂRII! Dumnezeu nu ne vrea doar simpli spectatori în lucrarea Lui, ne vrea nişte lucrători adevăraţi, neobosiţi, neplictisiţi. Versurile unei poezii spun: „E-atât de dulce tinereţea, Când o trăieşti cu Dumnezeu, El îţi dă toată frumuseţea, Cu Domnul tău nimic nu-i greu!”. Suntem nişte tineri binecuvântaţi că avem alături de noi oameni plini de înţelepciune care ne pot sfătui şi ajuta, care se roagă pentru noi…e momentul să dovedim celor din jurul nostru ca alături de Dumnezeu nimic nu-i greu, că atunci când îl avem pe El în inimă suntem plini de chef de cântare şi plini de dorinţa de a sta cu Domnul în partăşie! E timpul ca fiecare dintre noi să spunem: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13), iar cei din jurul nostru să se bucure de pofta noastră de viaţă!!!
Articol scris de Cretza Mihai
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 