De câte ori Isus, mă războiesc cu firea
Când lutul mă atrage spre cele ce-s lumeşti
M-aplec în rugăciune şi chem a Ta prezenţă
Iar Tu, cobori din slavă şi-mi spui cât mă iubeşti!
De câte ori în drumul ce duce către Tine
Am tălpile rănite de spini şi mărăcini
Tu blând, întinzi o mână şi pui balsam pe rană
Şi nu mă laşi Isuse, pierdut printre străini!
De câte ori bat valuri în barca vieţii mele
Şi vântul mă-nspăimântă în crunta-ntunecime
Te strig să vii Isuse să potoleşti furtuna…
Prin Harul Tău e soare…e pace şi e bine…
M-am întrebat adesea ce ai văzut la mine
Un rob pribeag în lume, murdar şi păcătos
De m-ai luat la Pieptu-Ţi cu dragoste sublimă
Şi mi-ai dat sfântul nume de ” fiu a Lui Cristos”
Ce mare fericire…ce har de nedescris
Să fii spălat în sânge…să ai speranţa vie
Că te aşteaptă-n ceruri un Tată iubitor
Şi vei petrece-acolo întreaga veşnicie!
Vulcan-04-09-2013 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 