Ce-i omul, Doamne?

Ce-i omul, Doamne? O fărâmă,
Un pumn de tină mişcătoare
În care Tu ai pus lumină
Şi o iubire ce nu moare…
Iar viaţa omului? Un zbucium,
Un drum de lupte şi dureri…
Un abur ce se pierde-n zare
Strigând spre cer…căutând puteri!
Ce-i inima? O carne vie
În care-ai pus un dor de cer…
Dorul de Tine…de vecie…
Speranţă-n traiul efemer…
Iar eu ce sunt? Un rob netrebnic
Răscumpărat prin Harul Tău…
Te laud Tată…Te slăvesc
Că azi, sunt fiu de Dumnezeu!!!

Vulcan-08-10-2013     Maria Luca