Rugăciune de seară

Când trupul ostenit ar vrea să-şi caute-odihna
În aşternutul moale…şi cald…şi primitor…
Aud o voce blândă ce tainic îmi şopteşte:
„Apleacă-te şi astăzi şi fii mulţumitor!
Să nu te laşi învins de trupul ce-i ţărână
Chiar dacă-i grea povara şi-ai obosit pe drum…
E Harul Său măreţ că-a mai trecut o zi
În care-a fost cu tine…şi este şi acum!”
O…iartă-mă Isuse de-am fost măcar o clipă
Nevegheator pe cale, iar Tu ai lăcrimat…
M-aplec cu umilinţă să-Ţi mulţumesc Părinte
Că m-ai purtat pe braţe…m-ai binecuvântat!
S-a înserat şi noaptea coboară peste lume,
Iar eu Te chem din nou în sfânta părtăşie
Să laşi odihnă, pace în trupul ostenit
Şi-n suflet să revarşi eterna bucurie!

Vulcan-29-10-2013    Maria Luca