Cât te-am chemat, copilul Meu,
Când rătăceai prin lume
Căutând acolo fericirea,
Căutând să-ţi faci un nume…
De câte ori nu ţi-am vorbit
Prin tot ce te-nconjoară…
Ţi-am spus să vii pe Braţul Meu
Şi-ţi spun… a câta oară?
Nu simţi în pieptul tău un gol
Ce nu-l mai poate umple
Nici bani, nici nume, nici averi
Oricât ar fi de multe?
E-acolo, dorul după Mine
Ce-ţi răscoleşte firea
Şi te îndeamnă către cer
Să-ţi împlineşti menirea!
E locul ce-l va umple doar
Iubirea Mea de Tată
Ce încă bate să-i deschizi…
Ce încă te aşteaptă…
Copilul meu, sunt sărbători,
E bucurie mare
În iesle S-a născut un Prunc
Ce încă dă salvare!
N-ai vrea acuma să-L primeşti
Să te predai, smerit?
El a venit din cerul slavei
Căci veşnic te-a iubit!
Copilul meu, e poate-acum
O ultimă chemare…
Întoarce-te pe drumul drept
Şi vei găsi salvare!
Vulcan-27-12-2013 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 