Glasul Domnului străbate…

Pe cărări de amintiri
Iar mă poartă dorul meu
Către clipa fericită
De răscruce când, uimită
L-am simţit pe Dumnezeu!

Şi mă poartă al meu dor
Către dragostea dintâi
Când, plecată-n rugăciune
Îi şopteam duios pe Nume:
„Nu pleca Isus… rămâi!”

O, ce vremuri fericite
Pline de Divinul Har
Când din lumea de suspine
Domnul m-a chemat pe mine
Şi mi-a dat viaţă-n dar!

Tot mai des mă poartă dorul
Pe cărări de amintiri…
Şi, din vremi îndepărtate
Glasul Domnului străbate:
Te iubesc… te voi iubi!

Vulcan-01-02-2014     Maria Luca